Avem oaspeţi
În seara asta avem oaspeţi, dar nu acasă, ci în al treilea episod al poveştii noastre
Profităm de ocazie ca să-i întrebăm şi pe ceilalţi prieteni ai noştri dacă sunt de acord să punem în poveste poze de-ale lor. Fiindcă vrem să umplem “Palatul Vrăjitoarei” cu mai multe pisici…
Postat in alte pisici, poveşti şi povestiri | Tags: portrete, POVEŞTI
Ospăţ vegetarian
Ăsta e unul dintre trandafirii noştri japonezi – cel mai mare. Vero ştie că-mi place să mă joc cu bobocii lui – mai ales când mă cocoţ şi îi fur. Aşa că Vero a mea a găsit doi boboci proaspăt picaţi (la vremea asta cei mai mulţi cad înainte de a înflori) şi mi i-a dat drept jucării. De fapt escroaca a vrut să scape de mine, să-mi găsească ceva de făcut – trecuse de miezul nopţii, ea mai avea de lucru, iar eu mă tot urcam pe tastatură…
Ei. şi m-am jucat eu ce m-am jucat, tăvălind boboceii ăia prin casă. Da, după ce i-am “ameţit” bine, i-am mâncat. Pe amândoi – cu totul şi cu totul! Şi cred că mi-au şi priit
Pe urmă am tras un somn pe cinste!
Postat in bunătăţuri, casa mea, delicii pisiceşti | Tags: delicatese, pui de somn, trandafiri japonezi
Pisici dispărute
Am mai primit o cutie!
Vero a primit un pachet cu cărţi. Eu am luat în primire cutia în care au fost cărţile!
Postat in bunătăţuri, de-ale mele, delicii pisiceşti | Tags: cutii, delicatese, POVEŞTI
Îmi place să mă plimb cu maşina
Îmi place să mă plimb cu maşina. Cu maşina noastră. Cât mergem în viteză, aţipesc, de obicei pe bancheta din spate, dar mai sunt şi alte locuri unde se poate moţăi la fel de bine:
Când încetinim sau când ne oprim mă trezesc şi mă foiesc – trebuie să aflu ce se-ntâmplă şi unde am ajuns, nu? Pentru că sunt un motan responsabil!
Şi nu-mi place când unul dintre bipezi se dă jos din maşină, pentru că-mi e foarte clar că obiectul ăsta mare, care ne plimbă pe toţi trei, e un loc unde trebuie să fim întotdeauna toţi trei! Aşa că, dacă unul dintre bipezii mei coboară, îl urmăresc cu atenţie, foindu-mă de la un geam la altul, după cum se vede:
Postat in alte pisici, de-ale mele | Tags: în familie, călătorii, maşina noastră
Plimbarea de seară
Sunt mulţumit, se pare că problema comentariilor din blogul cu povestea s-a rezolvat. Ne-a ajutat un biped bun, căruia o să-i mulţumesc după modestele mele posibilităţi, trecându-l în blogroll la categoria… BB (bipezi buni)
Şi, mulţumit fiind, îmi încep plimbarea de seară – pe înălţimi, aşa cum îi şade bine unui motan
Postat in de-ale mele, delicii pisiceşti, poveşti şi povestiri | Tags: blogspot, drumeţii, POVEŞTI
Mă pregătesc pentru un strop de lectură
Vero a scris prima părticică a poveştii despre care vă spuneam mai jos. Iar eu, prudent cum sunt, m-am gândit că nu e recomandat să citesc înainte de a adulmeca laptop-ul:
Mirosul nu m-a pus pe fugă, aşa că mă pregătesc să mă urc pe tastatură şi să citesc pe îndelete
Postat in poveşti şi povestiri, pregătiri | Tags: lectură, POVEŞTI
Leapşa cu mâncărică
E o leapşă pe care am primit-o de la Sakura, cu două întrebări:
Q1. Care e madlena domniei voastre? /Which is the food you liked it more?
Păi mie îmi place Whiskas, vasăzică cronţonelele şi tot ce găsesc din pliculeţe, adică tot ce scoate Vero din ele pentru mine
Q2: Care este bau-baul din farfurie?/ Which is the food you disliked most?
Nu-mi place mâncarea bipezilor. Când se aşează la masă, mă prezint şi eu lângă ei, mă aşez poponete şi mă uit galeş în sus… Iar ei înţeleg (bipezii au momente când sunt inteligenţi, zău aşa) că vreau să ştiu care e meniul, aşa că îmi dau şi mie câte o bucăţică, dar de obicei sunt numai porcării: pui, peşte, lapte, ouă, ca să nu mai vorbesc de fasole, cartofi, varză, salate, prăjituri… Mănâncă asemenea chestii, dar de cronţonele nici nu se ating. Nu ştiu ce-i bun! De cele mai multe ori sunt atât de dezamăgit încât plec de la masă şi mă duc să mă culc. Eventual în sertar…

Cât despre dat leapşa mai departe, eu sunt de acord s-o ia cine vrea
Postat in bunătăţuri, de-ale mele, delicii pisiceşti, puncte de vedere | Tags: dezamăgiri, mâncărică
O lăbuţă de ajutor, vă rog!
Vero vrea să scrie o poveste. Poveste “interactivă”, zice ea, şi online – aici.
În povestea asta o să fie şi o pisică, mai exact un motan. O să fie gri, ca mine, şi o să-l cheme Griş (aşa cum sunt eu alintat uneori). O să fie un soi de motan de vrăjitoare!
Şi, fiindcă Vero s-a gândit să mai strecoare pe acolo, din când în când, şi câte o poză, o să-i împrumut şi eu câteva. Prima o să fie asta, de când eram mititel:
Dar am o problemă:
Vero nu se mulţumeşte cu atât, mai vrea şi vreo două portrete, sau chiar trei, dar eu am ales mai multe, ia uitati-vă câte am, şi mi se pare că-n toate sunt frumos…
Mă ajutaţi să mă hotărăsc?
O lăbuţă de ajutor, vă rog!
Postat in poveşti şi povestiri, pregătiri | Tags: ajutor!, portrete, POVEŞTI
Moto şi Codiţă
Vă aduceţi aminte de pisicile îndrăgostite din Bucureşti? Astăzi vi-l prezint pe cel de-al treilea dintre copilaşii lor, motănelul Moto.
Moto locuieşte acum la ţară, la bipezii noştri bătrâni. S-a învăţat deja cu locul, cutreieră prin pod şi se simte ca la el acasă
În plus, s-a împrietenit cu motanul Codiţă, un tip simpatic, care seamănă foarte bine cu mine, nu-i aşa?

Se joacă amândoi şi mamaia bipedă îi iubeşte pe amândoi, aşa cum îi iubeşte, de altfel, şi tataia bipedul
Postat in alte pisici, vizite | Tags: dragoste pisicească, pisici, pisoiaşi






















