Am petrecut weekend-ul la ţară. Însoţiti de Grişka, evident! Şi motanul nostru a prins un şoarece – primul din viaţa lui. Ei, e drept că era un puiuţ, un amărât de şoricel căruia i-a venit de petrecanie după clasicul şi sadicul tipic pisicesc. A apărut de sub pat cu şomoiage de praf agăţate de mustăţi şi cu şoarecele în bot. Am vrut să imortalizez momentul, dar n-am reuşit să-i fac nici o fotografie ca lumea. Nu stătea locului nici o clipă, se juca cu mica lui pradă exact aşa cum o face cu şi mai micii boboci de trandafir japonez, cu excepţia faptului că ăia nu încearcă nicidecum să evadeze din raza lui de acţiune. N-a apucat să-l mănânce – nu ştiu dacă ar fi făcut-o – vânătoarea a avut loc chiar înainte de plecarea înapoi, spre Focşani, şi, ca să-l putem urca în maşină, am fost nevoiţi să-i luăm şoarecele de-acum aproape fără suflare. Trofeul vânătoresc i-a fost oferit motanului preferat al soacră-mii, Florică – na lup ţigan de-a gata, cum se zice pe acolo – care l-a înfulecat fără nici o ezitare.

Mai jos în puteţi admira pe motanul Florică, pe care l-am făcut o dată să se-ascundă sub pat de frica mea, după o jumuleală de numai câteva secunde. Însă între timp bietul de el s-a prăpădit; sunt sigur că acum e în raiul animăluţelor, acolo unde toate pisicile sunt prietene.

Cuvinte din trecut au mai înşirat şi psi, Tibi, Vero, Altcersenin, Cita, Anacondele, Dagatha, Lotusull

Oricum, mi-ar plăcea să urmăresc unul pe stepa covorului din sufragerie, să-l fugăresc cu ochii la spirala cozii lui…

Căci, credeţi-mă, un motan de apartament ca mine vizează adesea la aceste vieţuitoare al căror strigăt se cheamă chiţăit şi din care prietenii mei bipezi nu-şi doresc să guste, aşa cum nu-mi doresc nici eu să gust din praful ăla numit zahăr pe care şi-l pun ei în băutura negricioasă şi fierbinte numită cafea – probabil vrând s-o mai deschidă la culoare!

Sper deci că înţelegeţi de ce intru uneori în căruciorul pentru cumpărături…

… sperând că bipezii mă vor lua cu ei la piaţă, deşi Vero spune că acolo nu se vând şoricei nici la bucată, nici la kilogram, şi că aşa ceva nu se va întâmpla decât atunci când vor ieşi toate pisicile ca mine pe pervazurile ferestrelor şi vor exprima această dorinţă… nechezând!

S-au mai jucat cu aceeaşi duzină de cuvinte impuse (mici, salbatici, zahar, adanc, spirala, culoare, stepa, inima, portile, absolut, nechezand, strigat): Redsky, psi, MitzaaBiciclista, Tibi, Eclipsa, Cita, Rokssana, Virusverbalis, Scorpio, CarmenSima, Almanahe, Abisuri, VântDeToamnă, Anacondele, Vero, CristianGheorghe, Sara, Dagatha, DictaturaJustiţiei

Am cam întârziat cu pluguşorul ăsta – ştiu că ar fi trebuit să vin ieri, dar n-am putut, credeţi-mă. Am fost la ţară şi am fost foarte ocupat să miorlăi şi  trag cu ochiul, prin geamul uşii, după cum se vede…

… la neamul pisicesc localnic:

Băbuţa (care n-are de fapt decât 4 ani!)

Sofica (soră geamănă cu Moto, cotoşmanul din poza următoare)

Floricel (în două lăbuţe) şi Moto (pe scaun)

Însă acum sunt acasă şi mă pregătesc să-mi reiau vechile obiceiuri – cred că voi începe cu gimnastica de seară

… care întrece întotdeauna măsura – ocupă prea mult loc pe măsuţa noastră, tocmai locul unde-mi place mie să mă-ntind, mândru de lungimea blăniţei mele dungate!

M-am tot întrebat cum or fi stat în carte: În şiruri? Pe niscaiva rafturi? În vreo încăpere scobită în mijlocul foilor de hârtie din care n-am avut voie să muşc? Aş fi vrut să zăresc măcar urmele lor, nişte urme incontestabile, de exemplu niscaiva picături din focul pe care cică-l azvârl ei când stupesc! Şi am tot sperat c-o să văd pe laptop vreo ecranizare, în care afurisiţii de dragoni să ţopăie dând din cozi şi ispitindu-mă să le ard câte-o lăbuţă, eventual cu ghearele scoase! Dar nici de asta n-am avut parte! Pe ecran nu se-ngrămădeau decât litere, înmulţindu-se de-ai fi zis că-s  bureţi negri (comestibili, pleurotus ostreatus, zişi şi păstrăvi, păstrăvi de fag sau păstrăvii cerului, din genul Pleurotus, familia Pleurotaceae, ordinul Agaricales, clasa Hymenomycetes, subîncrengătura Basidiomycotina, încrengătura Eumycota), iţiţi după ploaie!

Aşa că n-am putut face altceva decât să dorm, sperând c-o să-mi potolesc dorul de dragoni în vis! Şi mărturisesc că nici măcar nu i-am visat! În schimb m-am îngrăşat, după cum se bagă de seamă…

Duzina de cuvinte, de la tanti psi cetire: masura, siruri, picaturi, prostie, bureti, incapere, dorul, namila, mandru, rafturi, ecranizare, incontestabile

Cu aceleaşi cuvinte au mai dansat: psi, tiberiu, redsky, valentina, carmen, rokssana, cita, MitzaaBiciclista, virusache, scorpio, almanahe, vero, dictaturajustiţei

Vă spun eu. E o bucată din căciula lui Vero. Am prins-o şi am jumulit-o (vorbesc de căciulă, nu de Vero ), da noroc că-i destul de stufoasă şi nu se bagă de seamă ce-a păţit, că altminteri Vero trebuia să-şi ia o căciulă nouă!  Dar  nu i-am făcut decât ceea ce merita! Fiindcă am găsit-o agăţată – ce tupeu! – chiar sub pătuţul meu suspendat, pe care-l puteţi admira aici:

am născocit o altă… mânăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i – adică cine e:

îmi plac oamenii, îmi place să-i privesc, să-i cunosc, să-i ajut, dacă se poate şi dacă vor. marile întâlniri ale vieţii mele s-au datorat în mare măsură acestei pasiuni

. . .Pe tema “cine eşti tu” au mai scris: Tiberiu, psi şi iar psi, redsky, scorpio, Sara, Cita, Virusache