Obsesie

Vă spun un secret. Cred că s-a ţicnit Vero! Ei, nu din cale afară, i-a mai rămas, slavă Domnului, destulă minte ca să-mi poarte mie de grijă 🙂 Dar are o obsesie: pisicile vorbitoare. A scris mai demult un şi microtext despre asta, iar adineauri l-a pus pe blogul ei ăla mai nou – dacă nu mă credeţi, daţi un clic aici!

O să vă mai mărturisesc şi că n-a scris microtextul ăla cu gândul la mine – e clar că avea în minte un alt motan, a cărui viaţă s-a încheiat, sărmanul. Am aflat că îl chema Iţic, că era uşarnic, hoţoman şi drăgăstos. Am găsit chiar şi o poză de-a lui:

Au trecut ceva vreme de când s-a prăpădit Iţic cel roşcat. Dar între noi doi există un soi de legătură. Fiindcă fetiţa pe care o vedeţi ţinându-l în braţe s-a fotografiat, peste mai mulţi ani, şi împreună cu mine 🙂