Ei sunt Figo şi Mitza. Mitza e cea din faţă, cu lăbuţa întinsă. Figo o foloseşte drept pernă. Suntem un fel de rude – prin adopţie, ca să zic aşa. (Ei au fost adoptaţi de nepoata de frate a bipedului meu.)
Mitza a fost cumpărată, pentru 2 lei, de la un ţigan care vindea doi pisoiaşi. Figo a fost primit cadou de la elevi (bipeda e profesoară), peste vreo lună şi ceva. S-au împrietenit repede şi au copilărit împreună. Iar peste un an au devenit mămică şi tătic, au adus pe lume trei pisoiaşi (doi motănei şi o pisicuţă).
Dar acum căteva săptămâni au fost despărţiţi. Mitza şi un motănel au fost duşi la ţară (la bipezii bătrâni pe care îi vizităm şi noi), iar pentru pisicuţa mică se pare că s-a găsit o altă bipedă dornică s-o adopte.
Dar Figo e trist, îi lipseşte Mitza. Iar ultima bârfă pe care am auzit-o sună cam aşa: Mitza va fi adusă înapoi, la Bucureşti (dar va fi castată, ca să nu mai facă alţi pisoiaşi). Motănelul şi pisicuţa rămaşi la Bucureşti (gâgâlicile din poza următoare) vor ajunge tot la ţară, alături de frăţiorul lor. Chiar sunt curios dacă va fi într-adevăr aşa sau nu.
Ce scumpi sunt 🙂
ApreciazăApreciază
By: Florin on octombrie 16, 2009
at 1:38 pm
Ce frumuseti de copii..ce poveste de iubire frumoasa. Mi s-a topit inima de motan 😛
ApreciazăApreciază
By: Pisu on octombrie 16, 2009
at 9:09 pm
Sunt tare frumusei si pufosi 🙂
ApreciazăApreciază
By: Chiti on octombrie 17, 2009
at 8:19 pm
O familie de pisici într-o casă de bipezi! Bipezii ar trebui să fie fericiţi.:)
ApreciazăApreciază
By: Missouri Kitty on octombrie 21, 2009
at 3:44 pm
Dragul meu Griska, te astept in vizita pe blogul meu sa iti iei de acolo un mic cadou 😀
Vise placute!
Pisu
ApreciazăApreciază
By: Pisu on octombrie 22, 2009
at 12:06 am
Mă bucur că vă plac rudele mele! 🙂
@Pisu: Îţi mulţumesc tare mult pentru cadou! Mă duc chiar acum să mi-l iau acasă 😀 Somn uşor şi ţie!
ApreciazăApreciază
By: Griska on octombrie 22, 2009
at 1:06 am
[…] şi Codiţă Vă aduceţi aminte de pisicile îndrăgostite din Bucureşti? Astăzi vi-l prezint pe cel de-al treilea dintre copilaşii lor, motănelul […]
ApreciazăApreciază
By: Moto şi Codiţă « Mustăţi lungi, gheare lungi on noiembrie 11, 2009
at 2:59 am
[…] doua dispărută e Mitza, pisica din familia fericită. A fost dusă la ţară, la străbunicii ei, cum s-ar spune. Străbunicii au spus că nu e bine, […]
ApreciazăApreciază
By: Pisici dispărute « Mustăţi lungi, gheare lungi on noiembrie 25, 2009
at 11:01 am
[…] Pisici îndrăgostite October 2009 8 comments […]
ApreciazăApreciază
By: 2010 in review « Mustăţi lungi, gheare lungi on ianuarie 4, 2011
at 1:18 am
[…] În dimineaţa asta a murit Figo, motanul din familia fericită. […]
ApreciazăApreciază
By: O veste tristă « Mustăţi lungi, gheare lungi on ianuarie 11, 2011
at 6:57 pm
Vaaaai, ce frumoasa familie si ce pacat ca Figo s-a dus!
ApreciazăApreciază
By: Tomi on ianuarie 12, 2011
at 12:00 am
Da, e mare păcat! 😦
Şi Mitza s-a pierdut, mai demult, nu se ştie ce s-a întâmplat cu ea… 😦
Iar pisoiaşul alb a fost adoptat de nişte bătrânei.
Numai pisoii tigraţi, Moto şi Sofi, mai sunt împreună; acum locuiesc la ţară, la bunicii mei, care au devenit părinţii lor.
ApreciazăApreciază
By: Griska on ianuarie 12, 2011
at 8:14 pm
Am o pisica care arata exact ca Mitza
ApreciazăApreciază
By: Stefi on august 18, 2014
at 1:41 pm
Mitza, sărmana, s-a pierdut. În Bacău. A sărit de la etajul unu sau doi şi n-a mai fost găsită… 😦
ApreciazăApreciază
By: Griska on august 19, 2014
at 2:31 pm
Si Figo??El unde isi are locul?
ApreciazăApreciază
By: cartim on septembrie 10, 2015
at 1:05 am
Figo a fost tatăl Soficăi (ea e pisicuţa de aici, din poză, despre care nu ştiam atunci cum o cheamă).
Dar sărmanul Figo a murit tânăr, a fost bolnav, şi boala nu s-a manifestat decât atunci când a fost prea târziu ca să se mai poată face ceva (vezi aici).
Pisoiaşul alb din poză a fost dat – nu mai ştim nimic despre el.
Mitza a ajuns până la urmă la Bacău, la mama bipedei ei, unde ar fi trebuit să fie sterilizată. Dar, înainte de asta, a sărit/căzut de pe geam şi n-a mai fost găsită.
Al treilea pisoiaş, care nu se vede aici, Moto pe numele lui, a avut o viaţă frumoasă, dar scurtă, la ţară (acolo motanii umblă de capul lor şi nu trăiesc mult), alături de Sofica. Ea e ultima supravieţuitoare (sau, oricum, singura care ne-a rămas) a familiei fericite şi probabil că şi-a dorit o altă o familie numeroasă. 🙂
Bipeda lui Figo are acum un alt pisoi, Samir (sau, pe scurt, Sami).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
By: Griska on septembrie 10, 2015
at 1:43 am
[…] ** Pisica numărul doi are un an şi câteva luni. E ultima descendentă (singura încă în viaţă şi rămasă în familie) a pisicilor îndrăgostite despre care am scris a scris Grişka aici. […]
ApreciazăApreciază
By: „O, prietene, cum este albastrul tau?” | VERONICISME on iulie 19, 2017
at 4:49 pm
[…] urmare, în noua mea poză de profil îl puteţi admira, de fapt, pe motănelul Zorro, stănepotul unui cuplu de bucureşteni şi finul lui Cudi, zisă şi […]
ApreciazăApreciază
By: Jurnalul motanului Pandalie – 24 – Poza de profil | FLOAREA DE LOLDILAL on mai 26, 2018
at 7:45 pm