Pisici dispărute

A dispărut Tigruţa, una dintre cele două băbuţe la care merg eu în vizită la Bucureşti, cea mai cumsecade dintre ele, deşi şi ea vroia să mă bată – a fost surprinsă în flagrant, aici.

Tigruţa nu prea ieşea pe afară – o mai tulea doar din când în când.  Bipeda băbuţelor e tot o băbuţă, are 87 de ani şi stă la etajul 1 al unei case în stil vechi. La parter s-a instalat de curând o firmă, uşa de la intrare e mai tot timpul deschisă, Tigruţa noastră a zbughit-o din apartament şi dusă a fost.

Cum spuneam, asta nu s-a întâmplat pentru prima oară, a mai fugit şi altă dată, dar n-a lipsit niciodată mai mult de o zi. Acum a trecut o lună. Şi mai era şi bolnăvioară, tuşea de ţi se rupea inima…

Mă gândesc c-a ajuns în raiul pisicilor şi sper că îi e bine acolo. Nu mai sunt supărat pe ea fiindcă n-a vrut să fim prieteni…

A doua dispărută e Mitza, pisica din familia fericită. A fost dusă la ţară, la străbunicii ei, cum s-ar spune. Străbunicii au spus că nu e bine, Mitza trebuie castrată, aşa că Mitza a ajuns la bunici. Iar bunicii s-au gândit să n-o castreze, s-o ţină ei, împreună cu cealaltă pisică a lor, şi să-i dea pastiluţe în loc de motani, cum fac cu cealaltă pisică.

Şi cred c-a trecut de-atunci cam o lună… Se înţelegeau bine cu toţii, într-un apartament de la etajul doi. Dar, acum cîteva zile, când era cald şi frumos afară, bunica ei a deschis toate geamurile şi a făcut curăţenie. Şi, când s-a dezmeticit ea. Mitza dispăruse.

A fost căutată imediat, a căutat-o şi bunicul, când s-a întors de la serviciu. Dar n-au reuşit să-i dea de urmă.

Eu sper că şi-o fi găsit un nou biped, era (sper că mai este încă) blândă şi jucăuşă…

Publicitate