Postat de: Griska | Februarie 3, 2010

Uşa magaziei

Vero a fotografiat în sfârşit intrarea în magazia cu scânduri de unde m-a „pescuit” – după cum v-am povestit aici. Şi, fiindcă aşteptam poza asta de multă vreme, mi-am întrerupt hibernarea pentru câteva minute, ca să vi-o arăt🙂


Responses

  1. O, dragule! Cum o fi avut inimă cineva să te lase acolo! Bine că te-a găsit mămica ta unică şi adevărată!🙂
    Cere-i o porţie de ceva bun ca să-ţi treacă emoţia…🙂
    Sunt alături de tine, te pup!
    Missy🙂

    Apreciază

  2. Partea ciudată e că nu-mi aduc aminte cum am ajuns acolo (nu eram decât o gâgâlice de motan), iar bipezii n-au reuşit să-şi dea seama.
    Uşa aia încuiată pare să fie singura intrare. Sau, cine ştie, o mai fi cumva vreo bortă care dă în subsolul blocurilor… Sau m-a luat cineva în casă şi m-a aruncat din baie (unii au spart peretele care dă în spaţiul dintre blocuri ca să-şi facă fereastră, fiindcă altminteri băile nu au decât o aerisire), dar Vero zice că nu prea îi vine a crede…
    Cert este că visez urât destul de des; scâncesc în somn şi bipezii mei se gândesc că aventurile din copilărie îmi cutreieră prin vise. Oricum, când sunt trezit mă reped aproape întotdeauna la castronelul cu cronţonele, de parcă aş fi lihnit de foame…, exact ca atunci când m-au momit cu salam🙂
    A doua ciudăţenie este că, deşi am stat vreo săptămână pe sub maşini şi în magazia aia, nu eram nicidecum un pisoi jigărit când am fost adoptat🙂

    Apreciază

  3. Mare nooc ai avut Griska – ca te-au gasit si ca nu ai ramas, Doamne fereste, cu sechele mai rele – doar vise si nu epilepsie…
    Chiar e o ciudatenie – uite, Leo, era piele si os si nici acum nu e prea plinut – nu stiu de ce ca mananca zdravan si este sanatos – e drept ca e precum „argintul viu”…:))
    Oricum esti un motan fericit!

    Apreciază

  4. Of, bietul Griska, micut si inchis acolo😦
    Poate deschisese cineva magazia si nu a observat cand s-a strecurat un pisoi care isi cauta destinul.

    Apreciază

    • Vero zice că e „puţin probabil”, fiindcă până atunci eu am stat ascuns pe sub maşinile parcate în partea opusă a blocului. Am mieunat pe sub ele aproape o săptămână, noapte de noapte. Tati al meu de acum a vrut să mă ia de acolo, dar n-a reuşit să pună mâna pe mine. „Nici noi nu-l putem prinde, nene”, i-au spus nişte copii, „da-i mai aducem de mâncare”… Poate de-aia nu eram sfrijit…

      Apreciază

  5. BlogWidget – ALEGE CEVA COOL PENTRU BLOGUL TAU !
    Am implinit un an de activitate. Te asteptam la noi pentru a-ti oferi un widget, banner, plugin-wp, sau doar o idee pentru a adauga un plus de look si functionalitate blogului tau.
    Sau un posibil parteneriat reciproc avantajos, Sustine BlogWidget, detalii si bannere la alegere la pagina de contact.

    Apreciază

    • Nenea BlogWidget, dacă tot ţii să-ţi faci reclamă şi-ţi vâri nasu’ peste tot, măcar lasă şi mata nişte comentarii „cool” la obiect, ca să simţim şi noi, ăştia cu care zici că vrei să fii partener, că te interesează cât de cât blogurile noastre😛

      Apreciază

  6. Chiar asa mai Griska..cum Dzeu ai ajuns tu acolo in magazie ? Oricum bine ca ai fost salvat…asa cum zice toata lumea🙂

    Cel mai bine ne gandim la viitor si la lucrurile bune ce vor urma😀

    Si eu visez cand dorm…si scot diverse sunete, misc din labute si mustati😀

    Apreciază

    • E un mister care va rămâne pentru totdeauna nerezolvat…
      Sună romantic, nu?🙂

      Apreciază

  7. Scumpl de tine, nu te mai gândi, acum ai lângă cine să torci și pe cine să ”sâcâi” când citește sau când are altceva de făcut. 😛 Și ai cui să îi ceri păpiță bună, ca apoi să-i fi recunoscător…Când mă gândesc cum trăia micuța Serafina la două luni! Era frumos, c[ era iarbă. Dar foamea îi pândea pe bieții pisicuți și mămica lor nu mai răzbea cu ei. A plâns trei zile, dar după deparazitare (a avut căpușe vii în urechi, îți dai seama???) și după ce și-a găsit coșulețul cel nou capitonat, mâncărica și IUBIREA noastră, că Enya numai la ea mai uita, și-a revenit. Acum e stăpână, normal! Pupici și somn pisicesc leneș!

    Apreciază

    • Nu mă mai gândesc, Mirela. Adică mă gândesc doar că ar fi bine ca toate animăluţele boschetare să-şi găsească adăpost printre bipezi iubitori!

      Apreciază

      • Știi ce a spus Vania:
        Nici un biped fără pisică, nicio pisică fără biped!
        Are perfectă dreptate!

        Apreciază

  8. […] 6. Fraţi, surori? Nu mai ţin minte, am fugit de mic de-acasă. Sau poate oi fi fost răpit… Oricum, am fost găsit într-un loc ciudat… […]

    Apreciază

  9. […] din parcare şi am ajuns apoi, nu se ştie cum (nici măcar eu nu mai ţin minte), într-o mică magazie cu scânduri, improvizată în spaţiul de vreun sfert de metru dintre două blocuri. Nici un biped […]

    Apreciază

  10. […] În misterioasa mea copilărie, am avut parte de o… mică poticneală (de vreo 2-3 zile). M-am poticnit, nu mai ţin minte unde, cum şi în ce fel, şi m-am pomenit închis în magazia asta îngustă: […]

    Apreciază

  11. […] pe la prânz, se împlinesc 1o ani de când nu mai sunt locatar clandestin într-o magazie minusculă, ci motan gospodar, cu apartament şi cu bipezi în […]

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: