Publicat de: Griska | februarie 3, 2010

Uşa magaziei

Vero a fotografiat în sfârşit intrarea în magazia cu scânduri de unde m-a „pescuit” – după cum v-am povestit aici. Şi, fiindcă aşteptam poza asta de multă vreme, mi-am întrerupt hibernarea pentru câteva minute, ca să vi-o arăt 🙂

Publicat în de-ale mele | Etichete:

«
»

Răspunsuri

  1. O, dragule! Cum o fi avut inimă cineva să te lase acolo! Bine că te-a găsit mămica ta unică şi adevărată! 🙂
    Cere-i o porţie de ceva bun ca să-ţi treacă emoţia… 🙂
    Sunt alături de tine, te pup!
    Missy 🙂

    Apreciază

    By: Missouri Kitty on februarie 3, 2010
    at 2:46 pm

    Răspunde

  2. Partea ciudată e că nu-mi aduc aminte cum am ajuns acolo (nu eram decât o gâgâlice de motan), iar bipezii n-au reuşit să-şi dea seama.
    Uşa aia încuiată pare să fie singura intrare. Sau, cine ştie, o mai fi cumva vreo bortă care dă în subsolul blocurilor… Sau m-a luat cineva în casă şi m-a aruncat din baie (unii au spart peretele care dă în spaţiul dintre blocuri ca să-şi facă fereastră, fiindcă altminteri băile nu au decât o aerisire), dar Vero zice că nu prea îi vine a crede…
    Cert este că visez urât destul de des; scâncesc în somn şi bipezii mei se gândesc că aventurile din copilărie îmi cutreieră prin vise. Oricum, când sunt trezit mă reped aproape întotdeauna la castronelul cu cronţonele, de parcă aş fi lihnit de foame…, exact ca atunci când m-au momit cu salam 🙂
    A doua ciudăţenie este că, deşi am stat vreo săptămână pe sub maşini şi în magazia aia, nu eram nicidecum un pisoi jigărit când am fost adoptat 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    By: Griska on februarie 3, 2010
    at 8:10 pm

    Răspunde

  3. Mare nooc ai avut Griska – ca te-au gasit si ca nu ai ramas, Doamne fereste, cu sechele mai rele – doar vise si nu epilepsie…
    Chiar e o ciudatenie – uite, Leo, era piele si os si nici acum nu e prea plinut – nu stiu de ce ca mananca zdravan si este sanatos – e drept ca e precum „argintul viu”…:))
    Oricum esti un motan fericit!

    Apreciază

    By: Corina on februarie 4, 2010
    at 3:04 am

    Răspunde

  4. Of, bietul Griska, micut si inchis acolo 😦
    Poate deschisese cineva magazia si nu a observat cand s-a strecurat un pisoi care isi cauta destinul.

    Apreciază

    By: Chiti on februarie 6, 2010
    at 12:30 am

    Răspunde

    • Vero zice că e „puţin probabil”, fiindcă până atunci eu am stat ascuns pe sub maşinile parcate în partea opusă a blocului. Am mieunat pe sub ele aproape o săptămână, noapte de noapte. Tati al meu de acum a vrut să mă ia de acolo, dar n-a reuşit să pună mâna pe mine. „Nici noi nu-l putem prinde, nene”, i-au spus nişte copii, „da-i mai aducem de mâncare”… Poate de-aia nu eram sfrijit…

      Apreciază

      By: Griska on februarie 7, 2010
      at 2:43 pm

      Răspunde

  5. BlogWidget – ALEGE CEVA COOL PENTRU BLOGUL TAU !
    Am implinit un an de activitate. Te asteptam la noi pentru a-ti oferi un widget, banner, plugin-wp, sau doar o idee pentru a adauga un plus de look si functionalitate blogului tau.
    Sau un posibil parteneriat reciproc avantajos, Sustine BlogWidget, detalii si bannere la alegere la pagina de contact.

    Apreciază

    By: BlogWidget on februarie 6, 2010
    at 12:59 am

    Răspunde

    • Nenea BlogWidget, dacă tot ţii să-ţi faci reclamă şi-ţi vâri nasu’ peste tot, măcar lasă şi mata nişte comentarii „cool” la obiect, ca să simţim şi noi, ăştia cu care zici că vrei să fii partener, că te interesează cât de cât blogurile noastre 😛

      Apreciază

      By: Griska on februarie 7, 2010
      at 2:49 pm

      Răspunde

  6. Chiar asa mai Griska..cum Dzeu ai ajuns tu acolo in magazie ? Oricum bine ca ai fost salvat…asa cum zice toata lumea 🙂

    Cel mai bine ne gandim la viitor si la lucrurile bune ce vor urma 😀

    Si eu visez cand dorm…si scot diverse sunete, misc din labute si mustati 😀

    Apreciază

    By: Pisu on februarie 8, 2010
    at 5:20 pm

    Răspunde

    • E un mister care va rămâne pentru totdeauna nerezolvat…
      Sună romantic, nu? 🙂

      Apreciază

      By: Griska on februarie 10, 2010
      at 2:59 pm

      Răspunde

  7. Scumpl de tine, nu te mai gândi, acum ai lângă cine să torci și pe cine să ”sâcâi” când citește sau când are altceva de făcut. 😛 Și ai cui să îi ceri păpiță bună, ca apoi să-i fi recunoscător…Când mă gândesc cum trăia micuța Serafina la două luni! Era frumos, c[ era iarbă. Dar foamea îi pândea pe bieții pisicuți și mămica lor nu mai răzbea cu ei. A plâns trei zile, dar după deparazitare (a avut căpușe vii în urechi, îți dai seama???) și după ce și-a găsit coșulețul cel nou capitonat, mâncărica și IUBIREA noastră, că Enya numai la ea mai uita, și-a revenit. Acum e stăpână, normal! Pupici și somn pisicesc leneș!

    Apreciază

    By: Mirela on februarie 10, 2010
    at 9:07 pm

    Răspunde

    • Nu mă mai gândesc, Mirela. Adică mă gândesc doar că ar fi bine ca toate animăluţele boschetare să-şi găsească adăpost printre bipezi iubitori!

      Apreciază

      By: Griska on februarie 11, 2010
      at 10:31 am

      Răspunde

      • Știi ce a spus Vania:
        Nici un biped fără pisică, nicio pisică fără biped!
        Are perfectă dreptate!

        Apreciază

        By: Mirela on februarie 11, 2010
        at 6:20 pm

        Răspunde

  8. […] 6. Fraţi, surori? Nu mai ţin minte, am fugit de mic de-acasă. Sau poate oi fi fost răpit… Oricum, am fost găsit într-un loc ciudat… […]

    Apreciază

    By: Ca să ne cunoaştem mai bine… « Link-Ping on aprilie 17, 2010
    at 4:05 pm

    Răspunde

  9. […] din parcare şi am ajuns apoi, nu se ştie cum (nici măcar eu nu mai ţin minte), într-o mică magazie cu scânduri, improvizată în spaţiul de vreun sfert de metru dintre două blocuri. Nici un biped […]

    Apreciază

    By: Pentru şi despre prieteni | Mustăţi lungi, gheare lungi on iunie 14, 2013
    at 4:00 pm

    Răspunde

  10. […] În misterioasa mea copilărie, am avut parte de o… mică poticneală (de vreo 2-3 zile). M-am poticnit, nu mai ţin minte unde, cum şi în ce fel, şi m-am pomenit închis în magazia asta îngustă: […]

    Apreciază

    By: Mica poticneală | Mustăţi lungi, gheare lungi on iulie 15, 2013
    at 12:07 am

    Răspunde

  11. […] pe la prânz, se împlinesc 1o ani de când nu mai sunt locatar clandestin într-o magazie minusculă, ci motan gospodar, cu apartament şi cu bipezi în […]

    Apreciază

    By: 10 ani | Mustăţi lungi, gheare lungi on iulie 15, 2016
    at 1:30 am

    Răspunde

  12. La multi ani, Tigratule! Au stiut tu cum sa iti manipulezi soarta pentru a cedea in picioare 😛

    Apreciat de 1 persoană

    By: cartim on iulie 15, 2017
    at 12:20 am

    Răspunde

  13. Misterioase sînt căile… dintre blocuri. 🙂

    Îmi amintesc şi mă ia cu friguri de camera de la Brăila unde am stat în gazdă, în care cu toate prosoapele îndesate pe sub geamuri şi la uşă era un ger înăuntru de dormeam efectiv cu geaca groasă pe mine. După ce-a murit gazda şi au început să care mobilierul, am văzut cu groază o spărtură de vreo 10cm înălţime şi lungă de aproape un metru între perete şi podea, acoperită „de ochii lumii” cu o plintă de plastic, exact unde fusese patul.
    Cine ştie, poate ceva de gen a fost şi în cazul lui Grişka şi a căzut pe acolo.

    Apreciat de 1 persoană

    By: Drugwash on decembrie 8, 2021
    at 6:21 pm

    Răspunde

    • Băile şi dormitoarele din blocul nostru au în comun peretele ăla. Băile sunt fără fereastră, doar cu acces la o coloană de aerisire – care e OK; absoarbe mirosurile. Dar unii au spart peretele şi şi-au făcut câte o fereastră care dă în spaţiul în cauză. Pe Grişka ar fi putut să-l prindă cineva şi să-l arunce pe o fereastră din aia – ceea ce mi se pare totuşi puţin probabil.

      Apreciat de 1 persoană

      By: Vero on decembrie 8, 2021
      at 7:54 pm

      Răspunde

      • Citisem deja mai sus. E şi asta o posibilitate, teoretic, dar mă gîndesc de ce l-ar fi luat cineva în casă ca mai apoi să-l azvîrle, şi mai ales acolo în loc să-l dea afară pe palier sau în stradă? Poate o neînţelegere între soţi? Posibil, dar nu prea probabil, aş zice. Mă rog, faptul e de mult consumat şi prescris. Rămîn doar „urmele”.

        Apreciat de 1 persoană

        By: Drugwash on decembrie 8, 2021
        at 8:37 pm

        Răspunde

        • A, uitasem că am scris asta mai sus, 😆
          Acum n-am recitit ce mai era pe-aici.

          Apreciat de 1 persoană

          By: Vero on decembrie 8, 2021
          at 8:44 pm

          Răspunde

          • Obiceiul meu dintotdeauna de a citi totul, că nu se ştie ce alte informaţii utile mai apar. Dacă stau să mă gîndesc aş fi fost bun de securist IT. 😆

            Apreciat de 1 persoană

            By: Drugwash on decembrie 8, 2021
            at 8:53 pm

            Răspunde

            • 😆

              Da, dar una e să citeşti tot ce-au scris alţii (o fac şi eu de multe ori) şi alta să reciteşti ce-ai scris tu acu’ nu ştiu câţi ani (n-am recitit nici data acestei postări! 😀 )

              Apreciat de 1 persoană

              By: Vero on decembrie 8, 2021
              at 8:59 pm

              Răspunde

              • Ei aş, că parcă mai ştiu ce-am scris acum cinci minute, darămite acum Ţ ani! 😆 Recitesc tot, să ştiu la ce-au răspuns bravii vizitatori. Nu-i bai, că aşa mai găseşti typo-uri şi alte gîngănii. 🙂

                Apreciat de 1 persoană

                By: Drugwash on decembrie 8, 2021
                at 10:04 pm

              • 😀

                Apreciat de 1 persoană

                By: Vero on decembrie 8, 2021
                at 10:42 pm

  14. P.S. Spărtura dădea tot într-un spaţiu îngust dintre blocuri, asta era legătura.

    Apreciat de 1 persoană

    By: Drugwash on decembrie 8, 2021
    at 6:22 pm

    Răspunde


Lasă un răspuns către Missouri Kitty Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Categorii