Postat de: Griska | Februarie 11, 2010

Cotrobăind prin dulapuri

Grişka face ordine

Am auzit despre câinii din adăpostul de la Glina şi mi-am adus aminte de o povestioară peste care am dat când am reuşit să pătrund, oarecum clandestin, în dulapul unde ţine Vero hârţoage vechi.

(Mi-a plăcut întotdeauna să intru prin dulapuri, iar în copilărie am făcut greşeala de a mă lăsa surprins…🙂 Dar eram preocupat, voiam să fac ordine în harababura de acolo… :D)

Ei, şi dacă tot mi-am amintit de povestea pe care am descoperit-o (ca un veritabil explorator ce sunt), o pun aici, poate o să-i placă cuiva.

O Vorbă Bună

Era o amiază rece şi umedă, prea puţin înviorată de lumina lăptoasă pe care soarele de decembrie o impregna în ceaţa cu aspect de calup vâscos, pe fundalul căreia se conturau nesigur, ca nişte braţe disproporţionate, înlemnite într-un gest implorator, crengile înălbite de promoroacă ale copacilor de pe partea opusă a străzii aproape pustii.

Proţăpit lângă poartă, Gore le privea cu simpatie, căci i se păreau deprimate şi vulnerabile, aidoma sufletului lui mohorât, covârşit de singurătatea care îl despărţea de lume ca un linţoliu alb – îndoliantul alb ce înfrăţea văzduhul pâclos cu vestigiile ultimei zăpezi, biete zdrenţe destrămate, abandonate pe iarba putredă, pe acoperişuri, pe coamele gardurilor şi pe cele câteva automobile parcate cu gospodărească grijă, spre a hiberna în pace.

„Ce vreme!”, cugetă, zgribulindu-se. „Mă întreb cum or putea unii să fie atât de veseli pe vremea asta”, adăugă – când obrăznicătura de Andrei şi zgâtia de Mădălina, soră-sa, se năpustiră în drum chicotind, prea prinşi de joaca lor ca să-i mai dea vreo atenţie.

„Urâtă-i bătrâneţea!”, îşi continuă Gore meditaţia, rânjind a jale. „Nimeni nu te mai bagă în seamă, nimeni nu te mai întreabă dacă ţi-e frig, foame ori sete. Nimeni nu-ţi spune măcar o vorbă bună!”

Şi, vrând parcă să-i sporească amărăciunea, Ioneştii ieşiră din curtea de alături vorbindu-şi răstit şi ignorându-l, în ciuda ochilor lui rugători.

„Nici o vorbă bună”, repetă Gore, hotărându–se să facă câţiva paşi – din dreapta porţii până în stânga ei şi retur – ca să-şi dezmorţească mădularele îmbătrânite.

Pe urmă încremeni din nou, cu privirile pierdute în profunzimea ceţei care se înnegura pe nesimţite, pe măsură ce amurgul lungea umbrele trecătorilor, din ce în ce mai rari şi mai grăbiţi, perindaţi pe lângă el cu aceeaşi nepăsare.

„Ce zi!”, se văicări – nu numărase pentru a câta oară. „Nici o vorbă bună! Nici măcar una!”

Dar tocmai atunci Monica, ghindoaca de vizavi, iţită în stradă cu obrajii împurpuraţi de victoria asupra porţii prea grele, traversă către el, târşâind în urmă-i o săniuţă sub care scrâşnea, schingiuit, asfaltul decojit de omătul protector. Îi zâmbi cu ochi jucăuşi, întinse, cu gând de mângâiere, o mânuţă şovăindă, şi rosti vorbele după care sărmanul tânjise timp de ore lungi:

– Cuţu! Ţe mai faţi, cuţule dlagă?


Responses

  1. Ar trebui să i se interzică!

    Apreciază

    • Vai, nenea Vania, şi io, care credeam că ţii cu mine!😛
      Nataşa ştie că ai devenit atât de… dur? Sau o fi din cauză că te-ai hotărât să te ocupi de indiciile alea anatomice?😈

      Apreciază

    • Sau am înţeles cumva greşit, poate ai vrut să spui că ar trebui să i se interzică lui Vero să mai scrie poveşti din astea?:mrgreen:
      În cazul ăsta, îmi retractez comentariul de mai înainte, pe cuvântul meu de motan!🙂

      Apreciază

  2. Copiii nu si-au pierdut puritatea sufletului…inca…
    Ferice de cei care o stiu pastra…sau o fi invers?

    Apreciază

    • Vero zice ca răspunsul la întrebarea asta poate umple o carte întreagă…🙂

      Apreciază

      • spune-i, Gris, ca, atunci cand va avea mai mult timp, am fi bucurosi sa o citim daca ar fi dispusa sa o scrie!🙂

        Apreciază

        • Pe asta trebuie s-o scrie Gheo, bipedul – în familia noastră, el e filozoful!😀

          Apreciază

  3. Bravo, Grişka! Mai cotrobăie sufleţelule, poate mai găseşti ceva poveşti, că tare ne plac! Poate găseşti ceva şi cu pisici, că ar fi şi mai bine…🙂

    P.S. Ce motănel întreprinzător şi mititel erai!🙂

    Apreciază

    • Am găsit, Missy, uite şi povestea cu pisică🙂
      (Vero vrea s-o transforme într-un mini-roman. De fapt e gata scris, dar trebuie transpus în format electronic şi modificat pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale…😛
      Nu se ştie când o să se întâmple minunea asta, dar eu nu-mi pierd speranţa – noi, pisicile, suntem nişte animale optimiste, nu?)

      Apreciază

  4. […] meu Poveste cu pisică joi, 11 februarie, 2010Cotrobăind prin dulapuri joi, 11 februarie, 2010Uşa magaziei miercuri, 3 februarie, […]

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: