Publicat de: Griska | Februarie 11, 2010

Cotrobăind prin dulapuri

Grişka face ordine

Am auzit despre câinii din adăpostul de la Glina şi mi-am adus aminte de o povestioară peste care am dat când am reuşit să pătrund, oarecum clandestin, în dulapul unde ţine Vero hârţoage vechi.

(Mi-a plăcut întotdeauna să intru prin dulapuri, iar în copilărie am făcut greşeala de a mă lăsa surprins… 🙂 Dar eram preocupat, voiam să fac ordine în harababura de acolo… :D)

Ei, şi dacă tot mi-am amintit de povestea pe care am descoperit-o (ca un veritabil explorator ce sunt), o pun aici, poate o să-i placă cuiva.

O Vorbă Bună

Era o amiază rece şi umedă, prea puţin înviorată de lumina lăptoasă pe care soarele de decembrie o impregna în ceaţa cu aspect de calup vâscos, pe fundalul căreia se conturau nesigur, ca nişte braţe disproporţionate, înlemnite într-un gest implorator, crengile înălbite de promoroacă ale copacilor de pe partea opusă a străzii aproape pustii.

Proţăpit lângă poartă, Gore le privea cu simpatie, căci i se păreau deprimate şi vulnerabile, aidoma sufletului lui mohorât, covârşit de singurătatea care îl despărţea de lume ca un linţoliu alb …

Citiţi continuarea aici.

Anunțuri

Responses

  1. Ar trebui să i se interzică!

    Apreciază

    • Vai, nenea Vania, şi io, care credeam că ţii cu mine! 😛
      Nataşa ştie că ai devenit atât de… dur? Sau o fi din cauză că te-ai hotărât să te ocupi de indiciile alea anatomice? 😈

      Apreciază

    • Sau am înţeles cumva greşit, poate ai vrut să spui că ar trebui să i se interzică lui Vero să mai scrie poveşti din astea? :mrgreen:
      În cazul ăsta, îmi retractez comentariul de mai înainte, pe cuvântul meu de motan! 🙂

      Apreciază

  2. Copiii nu si-au pierdut puritatea sufletului…inca…
    Ferice de cei care o stiu pastra…sau o fi invers?

    Apreciază

    • Vero zice ca răspunsul la întrebarea asta poate umple o carte întreagă… 🙂

      Apreciază

      • spune-i, Gris, ca, atunci cand va avea mai mult timp, am fi bucurosi sa o citim daca ar fi dispusa sa o scrie! 🙂

        Apreciază

        • Pe asta trebuie s-o scrie Gheo, bipedul – în familia noastră, el e filozoful! 😀

          Apreciază

  3. Bravo, Grişka! Mai cotrobăie sufleţelule, poate mai găseşti ceva poveşti, că tare ne plac! Poate găseşti ceva şi cu pisici, că ar fi şi mai bine… 🙂

    P.S. Ce motănel întreprinzător şi mititel erai! 🙂

    Apreciază

    • Am găsit, Missy, uite şi povestea cu pisică 🙂
      (Vero vrea s-o transforme într-un mini-roman. De fapt e gata scris, dar trebuie transpus în format electronic şi modificat pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale… 😛
      Nu se ştie când o să se întâmple minunea asta, dar eu nu-mi pierd speranţa – noi, pisicile, suntem nişte animale optimiste, nu?)

      Apreciază

  4. […] meu Poveste cu pisică joi, 11 februarie, 2010Cotrobăind prin dulapuri joi, 11 februarie, 2010Uşa magaziei miercuri, 3 februarie, […]

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: