Cotrobăind prin dulapuri

Grişka face ordine

Am auzit despre câinii din adăpostul de la Glina şi mi-am adus aminte de o povestioară peste care am dat când am reuşit să pătrund, oarecum clandestin, în dulapul unde ţine Vero hârţoage vechi.

(Mi-a plăcut întotdeauna să intru prin dulapuri, iar în copilărie am făcut greşeala de a mă lăsa surprins… 🙂 Dar eram preocupat, voiam să fac ordine în harababura de acolo… :D)

Ei, şi dacă tot mi-am amintit de povestea pe care am descoperit-o (ca un veritabil explorator ce sunt), o pun aici, poate o să-i placă cuiva.

…

O Vorbă Bună

Era o amiază rece şi umedă, prea puţin înviorată de lumina lăptoasă pe care soarele de decembrie o impregna în ceaţa cu aspect de calup vâscos, pe fundalul căreia se conturau nesigur, ca nişte braţe disproporţionate, înlemnite într-un gest implorator, crengile înălbite de promoroacă ale copacilor de pe partea opusă a străzii aproape pustii.

Proţăpit lângă poartă, Gore le privea cu simpatie, căci i se păreau deprimate şi vulnerabile, aidoma sufletului lui mohorât, covârşit de singurătatea care îl despărţea de lume ca un linţoliu alb …

Citiţi continuarea aici.