Publicat de: Griska | aprilie 9, 2010

Obrăznicăturile

Nu v-am spus cum am petrecut de Paşti… Am mers la ţară, ca de obicei – la bipezii bătrâni şi la pisicile lor. A fost bine: în prima zi m-am tot foit prin camerele mele, dar în a doua m-am liniştit şi am dormit – pe săturate.

Bipezi nu m-au mai fotografiat. Au pozat în schimb cele două obrăznicături gemene, Moto şi Sofi. Obrăznicături, într-adevăr! I-am simţit noaptea umblând prin pod şi i-am mustrat, am mieunat la ei o grămadă, dar nu s-au sinchisit… 😉

Însă eu le-am dus cadouri – cronţonele de la oraş, şi pliculeţe cu păpiţă, şi zgărdiţe roşii… Ia uitaţi-vă ce bine le stă! (Moto e cel care moţăie ca un puturos în timp ce îi dichiseşte surioara lui blăniţa de pe ceafă!)

Gata, acum mă duc să mă culc! Sunt obosit, am ajutat-o pe Vero să mai scrie în sfârşit încă un episod din poveste 🙂

Publicat în alte pisici, de-ale mele, poveşti şi povestiri, vizite | Etichete: ,

«
»

Răspunsuri

  1. Eşti un motan tare darnic, şi văd că tot pe la ţară ai umblat şi dumneata.
    Obrăznicătura mea e mai frumoasă. Sâc!

    Apreciază

    By: keltoighost on aprilie 10, 2010
    at 11:24 am

    Răspunde

  2. Oh, Grysh, în sfârşit! Mă duc să citesc, eu tocmai m-am trezit din somnul de dimineaţă… 🙂
    Drăguţi prietenii tăi de la ţară! Cred c-o trimit pe mama să-mi cumpere şi mie zgărdiţă. Neapărat roşie! 🙂

    Apreciază

    By: Missouri Kitty on aprilie 10, 2010
    at 4:19 pm

    Răspunde

    • Da, da, roag-o să-ţi cumpere! Cred că o să-ţi stea foarte bine!

      Apreciază

      By: Griska on aprilie 11, 2010
      at 12:29 am

      Răspunde

  3. Niste obraznicaturi, dar cam dragalase… 🙂

    Apreciază

    By: Chiti on aprilie 10, 2010
    at 6:57 pm

    Răspunde

  4. Grişuletz, şi eu tot zgărdiţă roşie am, mi-a luat-o buni de la piaţă de la sssupermarchetu’ lu’ tanti Mimi Pissicoassa. Zice ssă nu-mi fie de deochi, da’ io ştiu că nu-i aşa, că mi-a deochiat totţi puricii pe care-i racolez de prin curte.
    Dacă mă uit mai bine la verişorii tăi, ssă ştii că sseamănă tare cu mine când mă uit în oglindă.
    Şi eu am un prieten bun: il cheamă Cuchi, căţelul cârnăcior. Sseamănă cu un caltaboş, mă înghemoteşte dimineaţa sssă mă pupe, mă sstressează şi e fantassstic de gelosss, dar e prietenul meu cel mai bun. O ssă-ţi mai povesstessc de el… Te sssărut, SSisa.

    Apreciază

    By: Theodora on aprilie 16, 2010
    at 8:57 pm

    Răspunde

    • Da, să-mi mai povesteşti neapărat – îmi plac tare mult poveştile despre animăluţe 🙂

      Apreciază

      By: Griska on aprilie 17, 2010
      at 2:37 am

      Răspunde

  5. sunt adorabili pisoii!

    Apreciază

    By: lala on aprilie 18, 2010
    at 7:52 pm

    Răspunde

  6. […] că vreţi nişte explicaţii pentru fotografia de mai sus. Ei bine, ochi galbeni ăsta e obrăznicătura Moto, motănelul de la ţară. Dar aici e refugiat – între perete şi un fotoliu din sufrageria […]

    Apreciază

    By: Refugiatul « Mustăţi lungi, gheare lungi on mai 3, 2010
    at 9:30 am

    Răspunde

  7. Some truly wondrous work on behalf of the owner of this web site , dead outstanding written content 😉

    Apreciază

    By: Rhoda on aprilie 10, 2011
    at 3:49 pm

    Răspunde


Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Categorii