Postat de: Griska | Mai 3, 2010

Adevărul despre Moto

Diana a ghicit – aproape întrutotul.

Moto a ajuns la noi după ce a călătorit 100 de kilometri în portbagaj – fără să zică nici pâs. Probabil s-a ascuns să tragă un pui de somn în timp ce se încărcau bagajele – erau multe, era şi cărniţă de miel, poate i-o fi simţit mirosul, deşi era bine ambalată. După ce au închis portbagajul, bipezii au mai stat vreun sfert de oră de poveşti, în casă. Când am ieşit cu toţii şi ne-am urcat în maşină, Moto n-a scos nici măcar un singur mieunat. Poate o fi dormit? N-a zis nimic nici când a pornit motorul, nici când am făcut un popas şi bipezii au coborât din maşină.

Când am ajuns în parcarea noastră, eu am intrat în lectica mea (bipezii îi zic cuşcă – ce cuvânt urât!)– am sărit singur înăuntru, imediat ce i-au ridicat capacul. Şi Vero a coborât cu mine, cu geanta laptop-ului şi cu geanta ei, iar Gheo s-a dus să ia câte ceva din portbagaj. Şi numai ce l-a deschis, că a şi exclamat: „Băăăi, ce-am făcut noi?!” „Ce-am uitat?”, l-a întrebat nedumerită Vero. „Nimic”, a zis el, „da am adus o pisică!”

Aşa că eu am fost dus imediat sus, în apartament, şi bipezii s-au întors după Moto, cu cuşca-lectică. El, sărmanul, era mort de frică. Stătea nemişcat, sprijinit de o pungă cu ouă (dar n-a spart nici măcar unul!). Însă s-a zbătut când au vrut să-l bage în cuşcă – n-au putut să închidă capacul, care a ieşit din balamale…

Gheo a vrut să-l aducă în braţe – Moto e, de felul lui, un pisoi blând, nu e ca mine… Nici acum n-a zgâriat, dar s-a zbătut atât de tare încât Gheo l-a scăpat… Au alergat după el pe lângă bloc… Moto a vrut să intre în bloc, dar uşa era încuiată. Vero a deschis-o şi Moto dat buzna înăuntru, după ce l-a mai alergat puţin Gheo – fugea cu coada zbârlită (Moto, nu Gheo!). Mi-au spus că era atât de înfoiată încât părea de veveriţă…

Au lăsat uşa să se închidă în urma lui, au luat cuşca şi au intrat după el, să-l caute. Erau cât pe cel să nu-l vadă – stătea sub prima treaptă a scării către etajul unu şi tăcea mâlc. S-a speriat când a zis Vero „Uite-l!” şi a luat-o din nou la fugă, de data asta pe holul de la parter, cu Gheo după el… După vreo două ture, s-a lăsat prins şi pus în cuşcă – Vero a luat cuşca sub braţ, ca să ţină apăsat capacul scos din balamale.

În apartament au luat capacul, dar el a rămas înăuntru, nemişcat.

Am fost nedumerit şi scandalizat când l-am văzut acolo – în lectica mea! M-am apropiat să-l miros. Ne-am mirosit unul pe altul. Pe urmă m-am gândit să mârâi puţin la el – şi atunci s-a simţit şi a plecat din locul ăla, care e proprietatea mea!

S-a dus la castronelul meu cu cronţonele, le-a mirosit dar nu le-a gustat, a dat să se ascundă într-un colţ unde e o chitară – care zângănit când a atins-o, aşa că s-a speriat iar şi s-a dus după fotoliu. S-a îndesat în locul ăla atât de îngust încât nu pricep cum de-a încăput acolo – că e aproape cât mine de mare. Vero l-a fotografiat după ce a mai îndepărtat puţin fotoliul de perete.

După vreo jumătate de oră a îndrăznit să iasă – până sub măsuţa de alături, cea pe care stă laptop-ul nostru.

Atunci ne-am mai mirosit puţin – şi mie chiar mi s-a făcut cam frică, m-am tras înapoi şi am scâncit. Cred că nu mi-a fost frică de el, m-am temut că bipezii îl iubesc mai mult pe el!  Da lui i-a fost încă şi mai frică, fiindcă s-a dus din nou după fotoliu!

Pe urmă Gheo a hotărât că trebuie repatriat – ieri a fost o zi numai bună de plimbare şi era încă devreme – abia 2 după-amiaza. A montat capacul cuştii la loc – drept care eu am crezut că vor să mă ducă iarăşi pe mine pe undeva, şi am fugit în dormitor, sub pat🙂

Am fost din nou nedumerit când am văzut că-l pun pe el înăuntru – s-a lăsat scos de după fotoliu fără să protesteze. Şi am fost cam supărat când au plecat cu el şi m-au lăsat acasă…

Iar Moto a călătorit pe drumul de întoarcere în cuşcă – pe bancheta din spate a maşinii. I-au pus şi cronţonele înăuntru, dar era prea speriat ca să le mănânce. A stat acolo cuminţel, fără să miaune nici măcar o singură dată.

La ţară a fost debarcat în bucătărie, dar s-a grăbit să fugă în pod imediat ce s-a deschis uşa…

Sunt curios dacă o să mai îndrăznească vreodată să se urce în portbagaj...😉


Responses

  1. Deci aşa! Bănuiam eu cum s-a petrecut, fiindcă am păţit-o la rândul nostru. Doar că Mississippi ( mama lui Missouri), dormea pe bancheta din spate, iar noi ne-am dus în centrul comunei după cumpărături, nu la 100 de km. distanţă…🙂

    Apreciază

  2. :)) Jur ca n-am tras cu ochiul!
    Mi-am amintit de Ursu – motanul maidanez care ma mai vizita in iarna: mi se tot incurca printre picioare pe langa masina si, preocipata fiind de altceva, cand voiam sa plec, mi-am amintit de el si m-am uitat pe sub masina si in jurul ei ca sa nu-l lovesc sau calc cumva – nu era nicaieri…
    Cand sa plec – ghiciti unde era – pe bancheta din spate🙂

    Apreciază

  3. Da, am auzit că multor pisici le place în maşină🙂
    Eu sunt cam sătul de ea – bipezii mei mă plimbă cel puţin o dată pe lună🙂

    Apreciază

  4. […] Noapte bună copii, Link-Ping, Grişka, Idei înghesuite, Andi Bob, Cristian Lisandru, World of Solitaire, Elisa, Theodora Marinescu, Şi […]

    Apreciază

  5. […] Tot pe Tata, Nenea Caius, Nenea Orfiv, Adele, Cristian, Gând licitat, Atitudini, Elisa, Cati, Grişka, Link-Ping, Solitaire, Theodora, Madi, Angel, Gabriela, Gabriela Elena, Alexandra şi […]

    Apreciază

  6. Si mami si tati au patit ceva similar la Brasov. Au plecat sa se plimbe pe la cetatile din jur, au ajuns spre seara la Brasov si au constatat ca-i insotise si bietul Tom, pisoiul verilor lor, caruia ii placea sa se bage in portbagaj. N-au mai zabovit nicio secunda la Brasov, pentru a Tom era foarte speriat, s-au dus acasa, iar cand a fost eliberat s-a dus direct la strachina cu apa si a golit-o. Era vara, iar in portbagaj era probabil ingrozitor de cald.

    Apreciază

    • Ai mei au spus că de-acum înainte or să se uite întotdeauna în portbagaj, în căutarea… pasagerilor clandestini cu gheruţe şi mustăţi🙂

      Apreciază

  7. Oţoţel, gâdila-ţi-aş mustăţile, fii mai amabil cu frăţiorii tăi! Moto e mai ssfios, ca un copil de ţară ce e. Trebuia ssă te duci să-i spui o povesste pe miorlăită şi o felie de jambon pe la nass, ca ssă intre în atmosssferă.

    Apreciază

  8. […] să intre la adăpost, la orice oră din zi şi din noapte.  Ultimul dispărut e Moto (pe care l-am plimbat o dată cu maşina fără să ştim). N-avea nici măcar trei ani şi tocmai se făcuse un cotoşman atât de frumos! Motanul […]

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: