Publicat de: Griska | iulie 23, 2010
Am ureche muzicală!
Ştiu când sună unul dintre telefoanele mobile sau telefonul fix, şi nu mă sinchisesc, îmi văd de treburile mele...
întreţinerea danturii
… sau de somnul meu.
somnic binemeritat, după amenajarea "pătuţului"
Dar imediat ce sună interfonul sau soneria de la intrarea în apartament las totul baltă, sau sar din somn, şi mă reped la uşă! (La fel fac şi când se-ntoarce acasă unul dintre bipezii mei – de obicei îl simt înainte de a se auzi liftul oprindu-se la etajul nostru.)
Nu dau greş niciodată!
Ce faci tu se numeste upgrade :))
ApreciazăApreciază
By: Iulia Mihai on iulie 23, 2010
at 6:01 pm
Aşa o fi, dacă spui tu… 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on iulie 23, 2010
at 6:06 pm
Si eu, si eu. Si cand vin ai mei sunt in fata usii, incep sa miaun cand aud cheia in usa si ma frec de picioarele lor cand intra. Dupa care gata prietenia, ca eu sunt fiara.
ApreciazăApreciază
By: Chiti on iulie 23, 2010
at 7:57 pm
Miao, ce bine semănăm 🙂 Oare n-om fi cumva rude? 😀
Există totuşi o diferenţă – când vine Gheo de la serviciu, e musai să mă ia puţin şi în braţe! Cu Vero nu fac la fel, că de ea sunt sătul – stă aproape toată ziua acasă, cu mine 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on iulie 23, 2010
at 8:37 pm
Grişka, e corect. Ce-ţi poate aduce un apel telefonic? Pe când un biped iubitor care se întoarce de la cumpărături nu se ştie ce are prin plase… 🙂
ApreciazăApreciază
By: Diana Alzner on iulie 23, 2010
at 8:29 pm
Da, da, aşa e! Inspectez plasele întotdeauna! 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on iulie 23, 2010
at 8:38 pm
si tu, griska, sef de plasa? cand naomi era mai pruncuta, alerga la usa de-si rupea sufletelul sa ne intampine. acum, adusa de ani, ne priveste de la fereastra cum ne apropiem de casa si apoi dispare. reapare subit cand sacosele isi dau prinosul…
ApreciazăApreciază
By: pisica on iulie 24, 2010
at 12:07 am
Păi eu sunt de părere că o pisică trebuie să ştie ce anume intră pe teritoriul ei, de-aia inspectez – că păpiţă bună mi prea găsesc prin sacoşele alea! Fiindcă sunt mofturos şi, după părerea mea, bipezii ăştia halesc numai chestii ciudate. N-am văzut niciodată cronţonele în farfuriile lor! 😛
ApreciazăApreciază
By: Griska on iulie 24, 2010
at 1:28 am
[…] marea nu e cuprinsă de farmecul zilelor cu soare. Dar hai să ascultăm puțină vacanță, sunete inspirate de țărmuri albe și aurii, de mări turcoaz și azurii, vacanțe puse pe note și versuri. La […]
ApreciazăApreciază
By: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Sunet de vacanță on iulie 25, 2010
at 1:50 pm
Ce mai face, Oţoţicul mic şi mustăcios? Nu am apucat să-ţi mulţumesc pentru dar… Mă iartă. Uite, te ţuc sonor pe nas şi-ţi miaunez că te ubi mult:
glitter-graphics.com
ApreciazăApreciază
By: Theodora on august 1, 2010
at 8:52 pm
Mulţumesc de întrebare, sunt bine sănătos şi dorm frumos!
Şi dacă mă ţuci pe năsuc te iert pentru orice! 😀
ApreciazăApreciază
By: Griska on august 1, 2010
at 9:09 pm
Hihihi, pissssici sssscumpici. Sssă-ţi sspun un ssecret: cred că iar am comiss-o: voi fi din nou mămică! (prietena ta, Sssisa)
ApreciazăApreciază
By: Theodora on august 2, 2010
at 3:57 am
Mă bucur, draga mea Sssisa! Mi-ar plăcea să văd nişte poze cu pisoiaşii tăi, după ce vor veni pe lume, fireşte! 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on august 4, 2010
at 8:56 am