Vi i-am tot arătat pe prietenii mei, şi-o să vă mai arăt şi alţii...
Dar m-am gândit că, poate, între timp, vi s-a făcut dor de mine 😆
Publicat de: Griska | noiembrie 9, 2010
Poate vă era dor…
Vi i-am tot arătat pe prietenii mei, şi-o să vă mai arăt şi alţii...
Publicat în casa mea, de-ale mele | Etichete: portrete, refugii
Mustăţi lungi, gheare lungi 
ABSOLUT !!!:)
ApreciazăApreciază
By: CELLA on noiembrie 9, 2010
at 3:57 pm
Miao, sunt flatat! 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on noiembrie 9, 2010
at 7:08 pm
pai asa motan mai zic si eu, plus aroganta! ca doar isi stie valoarea in aur!
ApreciazăApreciază
By: vic on noiembrie 9, 2010
at 4:22 pm
Miao. recunosc că sunt mândru de mine! 😆
ApreciazăApreciază
By: Griska on noiembrie 9, 2010
at 7:09 pm
Cum să nu! Parcă nu te-am mai văzut de secole! 😀 Aici, pe blog, mă refer.
ApreciazăApreciază
By: Alberto on noiembrie 9, 2010
at 4:30 pm
În ultima vreme nici n-am mai fost pozat prea des… Bipezi neglijenţi, ce să zic… 😛
ApreciazăApreciază
By: Griska on noiembrie 9, 2010
at 7:10 pm
Nici eu n-am mai fost pozat… dar am primit doză dublă de alintături :))
ApreciazăApreciază
By: Alberto on noiembrie 9, 2010
at 7:40 pm
Bună afacere, zău aşa 🙂
Da recunosc că de alintături nu duc nici eu lipsă 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on noiembrie 9, 2010
at 8:43 pm
Ah, Grişka, eşti o minune, zău! Ce motan rasat, ce dandy! 😀
ApreciazăApreciază
By: Diana Alzner on noiembrie 9, 2010
at 5:58 pm
Miao,tanti Diana, sunt dungat şi nu se vede, da zău c-am roşit! 😳
ApreciazăApreciază
By: Griska on noiembrie 9, 2010
at 7:12 pm
şi încă ce dor 😆
eşti… diosebit! nu deosebiz ci diosebit, care e cu muuult mai mult!
te pupăm.
ApreciazăApreciază
By: pisica on noiembrie 9, 2010
at 7:55 pm
Miao, am roşit iar 😳
Şi eu vă pup! 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on noiembrie 9, 2010
at 8:41 pm
Grişka, sper că n-ai uitat că eşti partenerul meu în poveste! 🙂 Sunt o pisică geloasă… 😀
Mi-e dor de aventuri cu tine în Palatul Vrăjitoarei!
ApreciazăApreciază
By: Missouri Kitty on noiembrie 9, 2010
at 8:51 pm
N-am uitat, Missy! Cum aş putea?! Suntem parteneri pe viaţă – till death do us part. Sunt gata să mă bat cu toţi ceilalţi motani din poveste pentru tine 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on noiembrie 9, 2010
at 9:24 pm
Si-nca cum…
Vad ca vrea sa rasfoiasca si el cateva pagini din carte, sa controleze putin cam ce citesti… 😆
ApreciazăApreciază
By: Gabriela Elena on noiembrie 9, 2010
at 10:12 pm
Miao, adevărul e că-mi place mai mult să muşc cărţile decât să le răsfoiesc 😛
ApreciazăApreciază
By: Griska on noiembrie 9, 2010
at 10:56 pm
[…] nu este vremea sa atingem absolutul si sa-l […]
ApreciazăApreciază
By: Inapoi pe Pamant « Gabriela Elena on noiembrie 10, 2010
at 1:26 am
Grişa, chiar că nu duci lipsă de alintături. Ai reuşit să mă faci gelos şi pe mine, bine, numai în privinţa alintăturilor…:)
ApreciazăApreciază
By: Baghi on noiembrie 10, 2010
at 9:20 am
Miao, Baghi, de ce eşti gelos?! Sunt convins că nici tu nu duci lipsă! 😀
ApreciazăApreciază
By: Griska on noiembrie 11, 2010
at 11:48 am
[…] Cella, loc de iubit. Tano. 3 ceasuri bune Griska […]
ApreciazăApreciază
By: Noiembrie de vară târzie! « Mirela Pete. Blog on noiembrie 10, 2010
at 12:00 pm
Serafina zice că-i era foarte dor! Iar noi subscriem, ești un motan pe cinste! 😛
ApreciazăApreciază
By: Mirela on noiembrie 10, 2010
at 7:52 pm
Miaulţumesc, miaulţumesc! Şi pupici pisiceşti pentru frumoasa Serafina! 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on noiembrie 11, 2010
at 11:51 am
[…] frumos…Nu pot sa nu […]
ApreciazăApreciază
By: Bântuiţii « Gabriela Elena on noiembrie 11, 2010
at 9:49 am