Ştii ce-i asta – asta de mai jos?
Vă spun eu. E o bucată din căciula lui Vero. Am prins-o şi am jumulit-o (vorbesc de căciulă, nu de Vero 😀 ), da’ noroc că-i destul de stufoasă şi nu se bagă de seamă ce-a păţit, că altminteri Vero trebuia să-şi ia o căciulă nouă! 😆 Însă nu i-am făcut decât ceea ce merita! Fiindcă am găsit-o agăţată – ce tupeu! – chiar sub pătuţul meu suspendat, pe care-l puteţi admira aici:
Mustăţi lungi, gheare lungi 
Cum s-a întâmplast asta Grișka 😀 ?
Ai încercat să încerci căciula dacă ți-e bună 😆 ?
ApreciazăApreciază
By: tu1074 on decembrie 2, 2011
at 5:33 pm
Io pândesc de mult căciula asta, am mai încercat de vreo două ori să–i fac felu! Da uite cum s-a-ntâmplat:
De astă vară, de când au întors bipezii casa cu fundu-n sus ca s-o văruiască, am pus stăpânire pe raftul ăsta de deasupra cuierului. În anii trecuţi căciulile stăteau acolo bine mersi. Acuma Vero n-a mai îndrăznit (ar fi fost culmea) s-o pună pe raft, a crezut că e în siguranţă agăţată într-un cârlig de dedesubt. Şi pe urmă, cum stătea ea cu nasu-n laptop, a auzit zgomot pe hol, mai mult de decât de obicei (cuierul troncăneşte întotdeauna când sar eu pe el); iar când a venit fuguţa să vadă ce se petrece, a găsit căciula jos, chiar peste castronelul meu cu cronţonele, bucata jumulită la vreun sfert de metru mai încolo, şi pe mine îndreptându-mă agale către sufragerie 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on decembrie 2, 2011
at 5:58 pm
foarte bine i-ai făcut! (căciulii, nu lui vero) adică atât de tontoloaţă e căcula, încât nu ştie că nu e bine să tulburi, fie şi numai prin şedere, odihna cea atât de binemeritată a motanului traducător?
bănuiesc că a fugit speriată după această întâlnire fix în dulap, acolo unde îi este locul. 😀
cât despre vero, dacă este cumva nemulţumită, spune-i să-i scrie lui moş crăciun. luna aceasta el ţine condica de sugestii şi reclamaţii! 😉
ApreciazăApreciază
By: psi on decembrie 2, 2011
at 5:38 pm
Da, chiar aşa, Vero a luat căciula, a inspectat-o, a mângâiat-o şi a dus-o la culcare în dulap 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on decembrie 2, 2011
at 5:59 pm
Grişka sufleţelule, am crezut că ai vrut să-ţi faci un pampon elegant pentru ca să-l porţi de Crăciun la zgărdiţă. 🙂
Eu cred că Vero doreşte o altă căciulă şi a pus-o acolo ca s-o ajuţi să se hotărască. 😀
ApreciazăApreciază
By: Diana Alzner on decembrie 2, 2011
at 5:47 pm
Miao, căciula e cam veche, ce-i drept. I-am spus lui Vero să-şi cumpere una nouă şi să mi-o lase mie pe asta, să mă iau din când în când cu ea la trântă 😀 Da încă n-am reuşit s-o conving… 😦 Poate după următoarea jumuleală 😆
ApreciazăApreciază
By: Griska on decembrie 2, 2011
at 6:04 pm
hahahahaha…bravo motan destept 🙂
ApreciazăApreciază
By: rokssana on decembrie 2, 2011
at 6:46 pm
Miaulţumesc 😳
ApreciazăApreciază
By: Griska on decembrie 2, 2011
at 6:51 pm
[…] A fost un premiu substanţial (cel puţin după standardele mele de inginer prost plătit), ca şi cel de la Nemira (pentru “Ghinion”), şi, cu toate că de obicei ne ţinem leuţii la grămadă, atunci i-am dat soţului din dotare o cotă parte – am uitat cât – pentru idee Am uitat ce şi-a luat el din banii în cauză, dar eu am avut bani de cărţi SF timp de mai multe luni (pe vremea aia cumpăram tot ce apărea) şi m-am ales şi cu o căciulă – care încă mai arată bine, deşi astă-iarnă a avut nevoie de o mică reparaţie, după ce a încăput în ghearele jupânului Grişka! […]
ApreciazăApreciază
By: Povestea poveştilor mele cu parfum de loldilal – 2 – Ploaia… de concursuri | VERONICISME on mai 21, 2012
at 12:09 am