O carte… şi, mai ales, prefaţa ei!

Aceasta este cartea.  Cu mai multe poveşti, scrise pe când Vero nu se afla sub oblăduirea mea, pentru simplul motiv că nu mă născusem încă! 🙂
Dintre poveştile astea, 16 la număr, cel mai mult îmi place – cred că ghiciţi de ce! – cea care se numeşte „Revelion cu scăunel şi pisică”.  Dar trebuie să vă mărturisesc (în şoaptă, ca să n-audă colega mea de măsuţă) că prefaţa îmi place încă şi mai mult – pentru că Liviu Radu (un biped de nota 10!) a intitulat-o „Tuşa Vero şi motanul ei”, iar motanul sunt eu!!!

Şi ştiţi ce întrebare îmi pun, în momentele când meditez lângă laptop, sau pe tastatura lui (cum se vede mai jos)?

De vreme ce sunt prezent în prefaţă, oare nu s-ar cuveni să fiu – musai – prezent şi la lansare? 😐