Duzina de cuvinte – Despre mine

Teritoriul meu fiind un apartament situat la înălţime, mă consider un motan nobil şi nicidecum teluric. Sunt covoruric şi parcheturic, pentru că nu merg prin ţărână, ci pe covoare şi pe parchet. Merg şi alerg. Dar, atunci când parchetul nu e mascat de niciun covor, fiecare dintre demarajele mele grăbite  se transformă într-o alunecare, ca şi cum aş avea fiecare lăbuţă pe câte o patină 😀 Alerg hututui ca un somnambul încă aburit  de vise şi miorlăi sonor ca o trompetă – fie zi, fie noapte. Şi noaptea îmi sticlesc ochii ca doi licurici rotunzi. Şi noroc că apartamentul de sub noi e pustiu ca un deşert – nu trezesc pe nimeni din somn. Şi bipezii mei spun că sunt dulce, deşi nu sunt susan! De-aia s-au şi grăbit să mă filmeze imediat ce şi-au luat o cameră video! Şi aşa am devenit vedetă! Este că am talent?

Daţi fuguţa să prindeţi duzina asta de cuvinte şi la psi – căutaţi-o în tabelul pe care-l veţi găsi acolo! Scotociţi-l bine, bine de tot! 😀