Eu am lăbuţe, nu mâini, dar bipezii mei îşi întind câte o mână spre mine, iată cum (pozele nu sunt noi, doar întrebuinţarea lor e alta 😛 ):
– pentru joacă:
– de drag:
– ca saltea:
– ca să am ce muşca şi zgâria:
*
Publicat de: Griska | martie 10, 2013
O mână întinsă spre tine
Publicat în de-ale mele, delicii pisiceşti | Etichete: clubul psi, mâini întinse, provocările de luni
Mustăţi lungi, gheare lungi 
Ce dragut esti, si eu musc rau de tot 🙂
ApreciazăApreciază
By: musettem on martie 10, 2013
at 10:20 pm
Miao, vasăzică nu sunt singurul! ::)
ApreciazăApreciază
By: Griska on martie 11, 2013
at 2:06 am
mie îmi place de mă topesc cum dormi tu la gheo, cu nasul ascuns!
desigur că şi maya foloseşte mâinile noastre în aceleaşi scopuri utile… doar că ea adoră mângâierile, aşa că ar sta ore în şir tolănită alături. atunci când nu ţine lăbuţele pe laptop sau când nu cere să-i aruncăm şoriceii!
ApreciazăApreciază
By: psi on martie 10, 2013
at 10:22 pm
Miao, mie-mi place grozav să dorm cu nasul ascuns, indiferent unde.
Şi plac şi mie mângâierile, dar numai când şi cât am chef! 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on martie 12, 2013
at 8:27 am
Grişka, prietene vărgat,
ţi-o spun, căci m-am cam săturat.
„Bipezii”, chiar cum îi vezi,
sunt nişte proşti patrulapezi.
La ei nu-i joacă, nici iubire.
Ce vezi la ei, e născocire.
Dar sunt de-acord cu-a ta „vorbuţă”:
Hai să le-ntindem o lăbuţă! 🙂
ApreciazăApreciază
By: Baghi on martie 10, 2013
at 10:33 pm
Prietene Baghi, nu fi atât de…pesimist. Se joacă şi bipezii, în felul lor, şi se iubesc şi ne iubesc, tot în felul lor. 🙂
Iar tu faci versuri frumoase!
ApreciazăApreciază
By: Griska on martie 12, 2013
at 8:29 am
[…] pentru că spre diferenţă de mine, ei chiar au scris) pe-aceeaşi temă : Scorpio, Dor, Grişka, Vavaly, Carmen Pricop şi Roxana. Restul, ca nişte leneşi ce sunt, or scrie […]
ApreciazăApreciază
By: Mâna întinsă spre tine. | Gară pentru doi on martie 10, 2013
at 11:47 pm
Simpatic foc esti motanas, dar zgarieturile aleaaaa… nu-mi plac. Eu zic sa iti mai pui si tu manusi macar din cand in cand 🙂
ApreciazăApreciază
By: dordefemeie on martie 11, 2013
at 8:33 am
Nu zgârii mereu aşa rău. Mai ales când mă duc la ţară sunt agitat şi mă mai apucă nebunelile… Îmi miroase a alţi motani, mai şi dau nas în nas cu câte unul, şi-l bat, de-afară se aude câinele lătrând…
ApreciazăApreciază
By: Griska on martie 12, 2013
at 8:31 am
Aha, atunci e de inteles 🙂
ApreciazăApreciază
By: dordefemeie on martie 12, 2013
at 8:46 am
[…] nu ne vedem dragă psi, povestea asta chiar merita să v-o spun, și dragii mei:Scorpio, dor,Griska, vavaly, Gara pentru doi, carmen […]
ApreciazăApreciază
By: O mână intinsă spre tine « Dictatura justitiei on martie 11, 2013
at 9:27 am
[…] mai scris psi, dor, Griska, vavaly, Gara pentru doi, carmen pricop, roxana, Dictatura […]
ApreciazăApreciază
By: Psiluneli-O mână întinsă spre tine | Cățărătorii on martie 11, 2013
at 9:49 am
[…] Griska […]
ApreciazăApreciază
By: O mână întinsă spre tine… | La Fée Blanche on martie 11, 2013
at 10:35 am
Îmi place cum s-a cuibărit în cotul brațului.
De ce mă uit mai mult la Grișka de aia îmi pare că seamănă perfect cu mâțoasa mea.
Eu am cumpărat de ceva timp o foarfecă specială pentru tăiat gheruțe și de atunci nu ne mai zgârie când ne jucăm cu ea. Plus că am salvat tapetul de pe hol (mă rog, ce a mai rămas din el 😉 ).
ApreciazăApreciază
By: Mitzaa Biciclista on martie 11, 2013
at 11:00 am
Mă bucur că semăn cu mâţoasa ta – înseamnă că te uiţi cu drag la mine 🙂
Gheo nu-i de acord să mi se taie ghearele, zice că şi aşa sunt amărât fiindcă stau numai în casă, măcar în rest să fiu lăsat în pace…
ApreciazăApreciază
By: Griska on martie 12, 2013
at 8:34 am
Uite aici este mâțoasa.
Este singura poză a ei care o am pe blog.
Ah, și cu ocazia asta am mai observat o asemănare 😀
Și voi aveți o chitară în casă! Dacă te uiți bine de tot, mâțoasa mea face tumbe pe husa unei chitare.
ApreciazăApreciază
By: Mitzaa Biciclista on martie 12, 2013
at 3:46 pm
Da, şi Grişka era la fel de urecheat când era mic! 🙂 Şi doarme în acelaşi stil! 😀
La chitară cântă din când în când soţul meu. E primul obiect pe care l-am cumpărat împreună, când eram doar prieteni. Tot atunci a-ncercat să-mi dea şi mie lecţii, dar nu s-a lipit – mai ales că sunt aproape afoană!
ApreciazăApreciază
By: Vero on martie 12, 2013
at 4:09 pm
Aaaa, cred că e tare frumos. La mine cântă băiatul meu 🙂
Dar e încă la faza de zdrăngănit și ciupit
ApreciazăApreciază
By: Mitzaa Biciclista on martie 12, 2013
at 4:36 pm
Lui Vero îi place să-l asculte pe Gheo cântând, dar eu mă sperii şi fug! 😀 Noroc că nu cântă prea des! 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on martie 12, 2013
at 7:46 pm
Mâțoasa fuge ori de câte ori chitara iese din husa ei. Dacă instrumentul stă sprijinit de pervazul ferestrei, ea trece încetișor și îi miroase de la distanță griful. Apoi se uită în stânga și în dreapta, mai miroase o dată și dacă apare cântărețul zurbagiu o zbughește ca și când ar fi mușcat-o careva de coadă. Singurul loc unde se simte protejată este în debaraua de pe hol, pe sub rafturile cu pantofi, ascunsă în cotloane unde nici cu coada de la mătură nu ajungi. Știi că e acolo fiindcă se văd doi ochi sclipind metalic. Odată ce a încetat balamucul, zdrăngănitul, ciupitul, bătutul și s-a terminat și videoclipul de pe youtube folosit ca fundal muzical avându-l pe David Grohl la baterie :D, mâțoasa (o cheamă Tigri) iese din debara agale și se întinde pe covor, lungă precum pomana țigănescă, cerșind atenție și mieunând de ai impresia că ne ceartă fiindcă i-am deranjat clipele liniștite. Moment în care ”cântărețul”, obosit de chitara gălăcioasă, apare cu o privire de vânător care a luat în țintă o biată mâțoasă ca și când ar fi fost o adevărată pradă. Desigur că acum se stârnește totul în casă, vânătorul aleargă după vânat fără să mai ia aminte la nimic, stârnind un adevărat tăvălug și lăsându-ne impresia unui reportaj de pe animal planet cu prădători. Odată prada prinsă, urmează ritualul gâdilelilor, smotocelilor, tragerilor de urechi și mustăți care sunt aplanate doar de câte o limbuță a mâțoasei pe obrazul și nasul „cântărețului” care, înmuiat de aceste dovezi de dragoste (aș zice frățească) se lasă pe spate pe covor fiind încălecat de pisică care privește cu biruință în jur. În acest moment nu se mai știe cine a fost vânătorul și cine vânatul
Iar noi, ceilalți, ne uităm prostiți la acest spectacol oferit de speciile conlocuitoare 😀 uitând și de mașina de spălat și de cratița cu mâncare de pe foc și de telefonul în care așteaptă mamaie etc.
ApreciazăApreciază
By: Mitzaa Biciclista on martie 13, 2013
at 1:02 pm
😆
Miao, ar fi mnunat dac-ai putea să filmezi tot spectacolul ăsta!
Sau ai putea măcar să-l foloseşti într-o povestire de-a ta…
ApreciazăApreciază
By: Griska on martie 13, 2013
at 1:26 pm
[…] psilunatici: psi©, Scorpio, dor, Griska, vavaly, Gara pentru doi, carmen pricop, roxana, Dictatura Justitiei, La Fee […]
ApreciazăApreciază
By: O mână întinsă spre tine | Almanahe on martie 11, 2013
at 1:41 pm
Jora e furioasă foc,
că nu am pus şi eu poze în loc
s-o frec artistic, literar…
ah, am o mâţă cu exprimări ca de birjar! 😛
ApreciazăApreciază
By: almanahe on martie 11, 2013
at 2:23 pm
Eu zic că ai putea să pui şi poze – cu Jora – alături de articolele tale frecate literar şi artistic… :P. Şi-o să fie toată lumea mulţumită! 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on martie 12, 2013
at 8:36 am