Postat de: Griska | Mai 29, 2013

Rănit în războaie…

prima victimă – dintre cei patru şorecuţi pe care i-am primit cadou

Cred că nu e nevoie să spun cine l-a rănit…:mrgreen:


Responses

  1. Crunte războaie, frate !😆 Din păcate, eu sunt posesorul unui cotoi în carne și oase pe care războaiele nocturne l-au de-codat. După o săptămână de supraveghere, veterinarul a observat că rana căpătată pe front s-a necrozat și a decis că singura variantă pentru a rămâne în viață este să îi reteze stufoșenie de coadă. Așa că acum, când îl vezi alergând, ai strania impresie să urmărești un … iepuraș.

    Apreciază

    • Miao, bietul motan…🙂 Dar bine c-a scăpat numai cu-atât.

      Ai o poză cu el, aşa, în chip de iepuraş?

      Apreciază

      • Am, dar nu prea se observă lipsa cozii. Parcă nu mi-a venit să îi fac fotografii în care „detaliul” (de fapt, lipsa lui) să se observe. Dar dacă ții neapărat, când o catadicsi să dea pe-acasă (stau la casă și bietul de el are un sfert de cartier de patrulat) o să îi fac una. Până atunci uite două din care doar se ghicește „aspectul” :

        Apreciază

        • Miao, nu, nu ţin neapărat. Mi-ajunge că l-am văzut aşa – pare băiat simpatic. Transmite-i, te rog, salutările mele pisiceşti🙂

          Apreciază

  2. […] Rănit în războaie… […]

    Apreciază

  3. deci a început şi atacul asupra şoriceilor!
    nu prea ştiu de ce, dar şi maya începe prin a de-coda şoarecii.😀

    Apreciază

    • Jora nu rupe nimic!!!! Decât coada verde a cepei.😛

      Bravo, Grişkane, în război sunt şi victime, n-ai ce să-i faci!😆

      Apreciază

      • se pare că tigraţii au ei un cod al lor şi o slăbiciune pentru cozile de şoareci!😛

        Apreciază

        • Gheo zice că noi, tigraţii, suntem rude mai apropiate cu pisicile sălbatice (tigrate ca şi noi) şi de-aia suntem mai… violenţi🙂

          Apreciază

      • Adevărul e că sunt un viteaz!🙂
        Doar şoricelul ăla roşu, chiţăitor, mă cam… stânjeneşte. Când îl aud chiţăind prima oară, înlemnesc, fac ochii mari şi ciulesc urechile. Iar când chiţăie a doua oară părăsesc încăperea – cu coada ridicată demn în sus, dar cu paşi ceva cam prea vioi…

        Apreciază

        • 😆 demn zici?

          Apreciază

          • Miao, cu toată demnitatea, deşi cu ceva cam prea multă grabă😀

            Apreciază

            • probabil o nevoie stringentă ori o chemare de vrăbioare la o altă fereastră, nu?😛
              cred că maya e mai curajoasă decât tine pentru că a decodat unul sunător…. tot roşu.

              Apreciază

              • Miao, da, fireşte, am un mereu câte un motiv serios…😛
                Da’ pân’ la urmă îi vin eu de hac şi chiţăitorului roşcat – ca să-mi salvez onoarea masculină!🙂

                Apreciază

              • maya spune că dacă nu răzbeşti, vine şi ea în ajutor!

                Apreciază

              • Miaulţumesc!🙂 E o soră adevărată!

                Apreciază

              • care acum doarme extenuată!😀

                Apreciază

              • Probabil că s-a luptat din greu cu şoriceii🙂

                În seara asta l-am smotocit puţin pe chiţăilă. A scos chiar şi un chiţăit, dar nu m-am retras🙂

                Apreciază

    • Bipezii au partea lor de vină. Zurlia de Vero a legat şoarecele de coadă cu un şnur, ca să-l pună în mişcare pe covor, iar zurliul de Gheo mi l-a fluturat prin faţa nasului. Aşa că l-am înşfăcat (pe şoarec, nu pe Gheo), am tras şi… am rămas cu el în bot. Pe urmă m-am dus şi l-am lepădat lângă fotoliu şi i-am ars o labă ca să intre dedesubt. Ceva mai devreme, îi aplicasem acelaşi tratament mingiuţei ţepoase, iar cealaltă ajunsese sub fotoliu încă de dimineaţă, ca urmare a unei… pase mai lungi, ca să zic aşa.
      Dar s-ar părea că peste noapte am reuşit să scot şoarecele de-codat la lumină – când s-a trezit Vero, l-a găsit sub calorifer. Iar mingiuţele ar putea să mi le scoată ea (fotoliul e pe role), dacă n-ar fi atât de puturoasă😛

      Apreciază

  4. Picky și Odin au trecut la lucruri mai serioase: a doua oară de când sunt ai noștri (sau noi ai lor?!) constatăm că trebuie să schimbăm tapițeria scaunelor din bucătărie. Cred că o vom lăsa așa de-acum înainte, cu design de gheruțe pisicești. Și le place foarte mult hârtia. Enya își ascunde planșele și desenele, dar revistele nu scapă, sunt ferfenițite. Am devenit ordonați și de-o rară hărnicie, nicio carte nu rămâne pe noptiere! Asta nu înseamnă că șoriceii au rămas teferi, nicidecum! Picky îl depune lângă monitorul lui tati, iar Odin mi-l aduce în pat pe-al lui, pe pernă! Vezi, vezi Grișkuț ce fac ăștia micii, pikinii noștri răsfățați?! Te miau-pupicim cu mare drag!🙂

    Apreciază

    • Pup şi eu cu drag pe toată lumea, şi mai ales pe pikinii răsfăţaţi!🙂 Bravo lor, sunt pisoiaşi deştepţi şi harnici!🙂

      Apreciază

  5. […] vânez şoareci de […]

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: