prima victimă – dintre cei patru şorecuţi pe care i-am primit cadou
Publicat de: Griska | mai 29, 2013
Rănit în războaie…
Cred că nu e nevoie să spun cine l-a rănit…
Publicat în casa mea, de-ale mele, delicii pisiceşti | Etichete: răniţi, războaie, şoareci
Mustăţi lungi, gheare lungi 
Crunte războaie, frate ! 😆 Din păcate, eu sunt posesorul unui cotoi în carne și oase pe care războaiele nocturne l-au de-codat. După o săptămână de supraveghere, veterinarul a observat că rana căpătată pe front s-a necrozat și a decis că singura variantă pentru a rămâne în viață este să îi reteze stufoșenie de coadă. Așa că acum, când îl vezi alergând, ai strania impresie să urmărești un … iepuraș.
ApreciazăApreciază
By: Diana şi Dan on mai 29, 2013
at 11:33 am
Miao, bietul motan… 🙂 Dar bine c-a scăpat numai cu-atât.
Ai o poză cu el, aşa, în chip de iepuraş?
ApreciazăApreciază
By: Griska on mai 29, 2013
at 2:24 pm
Am, dar nu prea se observă lipsa cozii. Parcă nu mi-a venit să îi fac fotografii în care „detaliul” (de fapt, lipsa lui) să se observe. Dar dacă ții neapărat, când o catadicsi să dea pe-acasă (stau la casă și bietul de el are un sfert de cartier de patrulat) o să îi fac una. Până atunci uite două din care doar se ghicește „aspectul” :
ApreciazăApreciază
By: Diana şi Dan on mai 29, 2013
at 4:36 pm
Miao, nu, nu ţin neapărat. Mi-ajunge că l-am văzut aşa – pare băiat simpatic. Transmite-i, te rog, salutările mele pisiceşti 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on mai 29, 2013
at 4:45 pm
[…] Rănit în războaie… […]
ApreciazăApreciază
By: Tot de-ale mele (25 – 31 mai 2013) | VERONICISME on mai 29, 2013
at 11:34 am
deci a început şi atacul asupra şoriceilor!
nu prea ştiu de ce, dar şi maya începe prin a de-coda şoarecii. 😀
ApreciazăApreciază
By: psi on mai 29, 2013
at 11:37 am
Jora nu rupe nimic!!!! Decât coada verde a cepei. 😛
Bravo, Grişkane, în război sunt şi victime, n-ai ce să-i faci! 😆
ApreciazăApreciază
By: alma nahe on mai 29, 2013
at 1:02 pm
se pare că tigraţii au ei un cod al lor şi o slăbiciune pentru cozile de şoareci! 😛
ApreciazăApreciază
By: psi on mai 29, 2013
at 1:05 pm
Gheo zice că noi, tigraţii, suntem rude mai apropiate cu pisicile sălbatice (tigrate ca şi noi) şi de-aia suntem mai… violenţi 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on mai 29, 2013
at 2:37 pm
Adevărul e că sunt un viteaz! 🙂
Doar şoricelul ăla roşu, chiţăitor, mă cam… stânjeneşte. Când îl aud chiţăind prima oară, înlemnesc, fac ochii mari şi ciulesc urechile. Iar când chiţăie a doua oară părăsesc încăperea – cu coada ridicată demn în sus, dar cu paşi ceva cam prea vioi…
ApreciazăApreciază
By: Griska on mai 29, 2013
at 2:36 pm
😆 demn zici?
ApreciazăApreciază
By: psi on mai 29, 2013
at 2:59 pm
Miao, cu toată demnitatea, deşi cu ceva cam prea multă grabă 😀
ApreciazăApreciază
By: Griska on mai 29, 2013
at 4:46 pm
probabil o nevoie stringentă ori o chemare de vrăbioare la o altă fereastră, nu? 😛
cred că maya e mai curajoasă decât tine pentru că a decodat unul sunător…. tot roşu.
ApreciazăApreciază
By: psi on mai 29, 2013
at 6:27 pm
Miao, da, fireşte, am un mereu câte un motiv serios… 😛
Da’ pân’ la urmă îi vin eu de hac şi chiţăitorului roşcat – ca să-mi salvez onoarea masculină! 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on mai 29, 2013
at 7:03 pm
maya spune că dacă nu răzbeşti, vine şi ea în ajutor!
ApreciazăApreciază
By: psi on mai 29, 2013
at 7:04 pm
Miaulţumesc! 🙂 E o soră adevărată!
ApreciazăApreciază
By: Griska on mai 29, 2013
at 7:11 pm
care acum doarme extenuată! 😀
ApreciazăApreciază
By: psi on mai 29, 2013
at 7:13 pm
Probabil că s-a luptat din greu cu şoriceii 🙂
În seara asta l-am smotocit puţin pe chiţăilă. A scos chiar şi un chiţăit, dar nu m-am retras 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on mai 30, 2013
at 3:36 am
Bipezii au partea lor de vină. Zurlia de Vero a legat şoarecele de coadă cu un şnur, ca să-l pună în mişcare pe covor, iar zurliul de Gheo mi l-a fluturat prin faţa nasului. Aşa că l-am înşfăcat (pe şoarec, nu pe Gheo), am tras şi… am rămas cu el în bot. Pe urmă m-am dus şi l-am lepădat lângă fotoliu şi i-am ars o labă ca să intre dedesubt. Ceva mai devreme, îi aplicasem acelaşi tratament mingiuţei ţepoase, iar cealaltă ajunsese sub fotoliu încă de dimineaţă, ca urmare a unei… pase mai lungi, ca să zic aşa.
Dar s-ar părea că peste noapte am reuşit să scot şoarecele de-codat la lumină – când s-a trezit Vero, l-a găsit sub calorifer. Iar mingiuţele ar putea să mi le scoată ea (fotoliul e pe role), dacă n-ar fi atât de puturoasă 😛
ApreciazăApreciază
By: Griska on mai 29, 2013
at 2:32 pm
Picky și Odin au trecut la lucruri mai serioase: a doua oară de când sunt ai noștri (sau noi ai lor?!) constatăm că trebuie să schimbăm tapițeria scaunelor din bucătărie. Cred că o vom lăsa așa de-acum înainte, cu design de gheruțe pisicești. Și le place foarte mult hârtia. Enya își ascunde planșele și desenele, dar revistele nu scapă, sunt ferfenițite. Am devenit ordonați și de-o rară hărnicie, nicio carte nu rămâne pe noptiere! Asta nu înseamnă că șoriceii au rămas teferi, nicidecum! Picky îl depune lângă monitorul lui tati, iar Odin mi-l aduce în pat pe-al lui, pe pernă! Vezi, vezi Grișkuț ce fac ăștia micii, pikinii noștri răsfățați?! Te miau-pupicim cu mare drag! 🙂
ApreciazăApreciază
By: Mirela Pete on iunie 2, 2013
at 8:13 am
Pup şi eu cu drag pe toată lumea, şi mai ales pe pikinii răsfăţaţi! 🙂 Bravo lor, sunt pisoiaşi deştepţi şi harnici! 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on iunie 2, 2013
at 9:09 pm
[…] vânez şoareci de […]
ApreciazăApreciază
By: Parfumul zorilor | Mustăţi lungi, gheare lungi on iulie 21, 2013
at 12:54 am