Postat de: Griska | Februarie 28, 2014

Duzina de cuvinte: Un vis… frumos

Miao, şoriceii n-au ce căuta în mormânt! Niciunul nu trebuie să se preschimbe în putregai! Ca să te gândeşti la ceva atât de sumbru trebuie să fii o pisică obsedată de vreun coşmar oribil, în care-ţi vezi mâncarea – fragedă şi bună, nu vreo chestie care s-a descompus, răspândind arome greţoase – înfăşurată în giulgiu şi transformată în obiectul unui ritual funerar, începând cu tradiţionalul priveghi şi încheindu-se cu un fastuos car mortuar şi cu un prohod cântat pe nasMărturisesc c-am avut şi eu un astfel de vis, numai că n-a fost coşmar, nu, nicidecum! Finalul m-a umplut de fericire, căci cortegiul s-a oprit în faţa frigiderului – pe care scria, cu litere roşii, ca sângele chiţăitorilor:

CIMITIRUL ŞORICEILOR
SECERAŢI DE MOARTE
PENTRU A-L ŢINE PE GRIŞKA ÎN VIAŢĂ

Şi bipezii mei au îndepărtat giulgiul – era din plastic – şi-au scos din el o frumuseţe de şoarec, nici descărnat, nici cadaveric, ci extrem de apetisant, şi m-au anunţat c-au cumpărat o droaie, de la un magazin specializat, şi că-i vor congela, iar pe mine mă vor învăţa cum să-i dezgheţ în cuptorul cu microunde, ca să mă ospătez oricând, după pofta inimii.

Şi cu asta m-am trezit… Şi mi-a părut rău că fusese doar un vis, dar m-am consolat cu gândul că şoriceii nu trebuie cumpăraţi, ci vânaţi – ca aceia doi pe care am reuşit să pun laba când am ajuns pe la ţară şi cu care m-am jucat de minune până când au răposat!

Marcat de amintirea acelor evenimente fericite, am început imediat cotrobăiala prin apartament, în căutarea unui nou ospăţ umblător, deşi ştiu că bipezii nici nu vor s-audă – ce-o fi în capul lor?! – de convieţuirea cu un clan de şoareci. Convieţuire până când îşi dau chiţăitorii duhul, după distracţia mâţească rituală, căreia i s-a dus buhul!😈

Căutările mele au fost totuşi parţial răsplătite; am găsit o creatură – din nefericire nu numai neînsufleţită, ci şi alcătuită din ceva care nu semăna nicidecum a carne – pe care, deşi n-am putut nici s-o vânez, nici s-o mănânc, am rupt-o cu mare încântare în două. Dintr-o singură muşcătură!

Şi cu aceasta vă invit la pisica bipedă – dar pervazieră – psi, în al cărei tabel se adună azi toţi cei care-au pus umărul la înălţarea unui cimitir vesel, incluzând în câte un mormânt măsluit (fără nimic sumbru, din categoriile „mortuar” şi „cadaveric”) unsprezece cuvinte cu iz funerar şi una bucată fericire (la pachet, gâdilându-se şi giugiulindu-se într-un acelaşi giulgiu cu brizbrizuri mai mult sau mai puţin hazoase). Prin urmare, după un prohod în trei episoade:

în mai sus pomenitul tabel îşi vor dormi somnul bloguit mai multe linkuri fără de moarte – cel puţin atâta vreme când blogul nu va fi descompus de nicio acţiune răuvoitoare.

mărţişorul meu pentru pisicile din blogosferă

Daţi cu mouse-ul peste ele fără teamă, căci un clic de şoarece calp n-a descărnat niciodată vreun ecran, nu i-a transformat niciodată literele în putregai!😛😀


Responses

  1. Grişkaaaaaaa!!!!!!! Râd singură în faţa monitorului, de-or zice ceilalţi bipezi din casă că am luat-o razna!😆

    Apreciază

  2. :)) ştiu că nu-ţi lipseşte umorul, motane, da, da… şi nici pofta de a sfârteca şoricuţii, fie ei şi de jucărie.

    Apreciază

    • Miao, păi ştii tu ce ştii! Ca orice mamă bipedă de pisică!😀

      Apreciază

  3. […] Duzina de cuvinte: Un vis… frumos […]

    Apreciază

  4. :)) faci provizii Griska? parcă se termina iarna sau…😀

    Apreciază

  5. Draga mea, cu tot respectul pentru pisici si hrana lor jucausa, eu am o frica paroxistica de soareci, ca sa nu mai vorbesc de sobolani!
    Asta e: nimeni nu-i perfect!🙂

    Apreciază

  6. Nu fii pesimist si nu te uita la filme horror. Ai incredere in tine : soriceii nu mor niciodata !

    Apreciază

  7. […] scris Psi.  Abisurile, ComiCultural, carmen pricop, Vienela, oglinda lui erised, dan, Griska, Adriana, Motanul Pandalie, Maya, Mitzaa, vavaly, Some Words, adicherish, dia […]

    Apreciază

  8. Miao…mie nu imi plac soriceii…🙂

    Apreciază

    • Miao, da’ i-ai gustat?😆
      Dacă nu, de unde ştii?🙂

      Apreciază

      • Doamne feresteee..cah cah… Am avut parte doar de soricei de jucarie…neinteresanti.

        Apreciază

        • Ai dreptate, ăia de jucărie nu-s interesanţi, dar ceilalţi sunt gustoşi. Eu am mâncat unul; pe al doilea n-am apucat să-l halesc, că tocmai trebuia să plecăm de la ţară, şi bipezii m-au urcat în maşină fără şoarece 😦 – care i-a rămas, gata vânat, unui motan de-al casei.

          Apreciază

  9. frumos mai viseaza, probabil asta ii trece prin somn si lui Mazare

    Apreciază

  10. Griska, motanul Boroş din „Cireşarii-Castelul fetei în alb”. Şi o să fii eroul meu! Nu cu nişte şoricei neajutoraţi!🙂

    Apreciază

    • Miao, am întrebat-o pe Vero despre motanul Boroş şi mi-a răspuns că ea a citit „Castelul fetei în alb” cu o viaţa în urmă (acu’ mai bine de 40 de ani), şi nu-şi mai aduce aminte. Şi cică nici nu mai are cartea. Da’ mi-a promis c-o să facă săpături şi-o să mă informeze🙂

      Apreciază

  11. Eu tot mă mir cum pleci tu cu bipezii peste tot şi nu le e lor frică de o eventuală dispariţie. Eşti cuminte, bag seamă! Despre şoareci, nu suflu o vorbă, dar povestea ta mi-a adus zâmbete. Multe.

    Apreciază

    • Miao, sunt mai bine păzit decât s-ar crede. La ţară stau numai în casă. Şoriceii i-am prins înăuntru, fiindcă noi acolo ne cazăm în două camere altminteri nelocuite şi pe care bipezii bătrâni nu le mai pot întreţine aşa cum ar trebui (şi nici bipeziii mei n-au timp să le pună la punct); prin urmare, undeva, după sobă, e o bortă de şoareci, pe care n-a astupat-o nimeni, sau n-a astupat-o ca lumea. E drept că afurisiţi de chiţăitori de obicei nu ies când simt mirosul meu; doar doi s-au aventurat – şi au plătit scump!🙂

      Apreciază

  12. Excelent textul tau , draga Griska🙂 Nu mi-am imaginat ca se poate realiza un text atat de haios cu astfel de cuvinte🙂 Bipeda ta este foarte talentata !!

    Apreciază

    • Miaulţumesc – în numele bipedei🙂
      Şi mă bucur tare mult că ţi-a plăcut textul, fiindcă am şi eu un merit: sunt muza inspiratoare!😀

      Apreciază

      • La faza asta o inteleg pe Bipeda ta😛 eu am 3 muze :))
        Cand nu am subiecte pentru blog ,muzele mele ma scot din impas.

        Apreciază

  13. […] publicate deja, un parastas, o reinterpretare a teoriei lui darwin sau poate vă ademeneşte un motan cu visul lui. ori poate citiţi despre grapinicele noastre de toată ziua sau o tragicomedie mai puteţi citi […]

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: