Chiţurino,
Să-mi fie cu iertare că nu-ţi zic [încă] draga mea, comoara mea – şi alte chestii de-astea, dar pur şi simplu nu simt acest îndemn, căci, drept să-ţi spun, nu prea-mi creşte inima când văd că te îndeşi şi tu pe măsuţa mea
… că te urci pe biblioteca mea
… şi pe dulapul meu
… la punctul meu de observare
… că dormi pe salata mea
… că iei coada mea drept jucăria ta, că strachina ta e umplută prima, că-mi haleşti bunătăţile lăsate la fezandat, că-mi sari în cap, că nu mă laşi să te prind cu pasiune de ceafă…şi câte şi mai câte.
Vreau să văd totuşi dacă nu putem clădi ceva împreună, adică o relaţie de convieţuire avantajoasă pentru mine, care implică grabnica mea repunere în posesia întregii afecţiuni a bipezilor din dotarea apartamentului nostru, şi, pentru atingerea acestui nobil scop, sunt dispus să-ţi ofer îndrumare şi informaţii preţioase.
Încep cu câte ceva despre filiaţie – că nu trebuie să uiţi a cui fiică eşti, ţărăncuţo!
Cască ochii!
Această prădătoare stranie, zisă Scorpia
… care-ţi aducea astă vară şoareci şi lăcuste, este cu siguranţă mama ta. Iar despre acest unchi al tău, cu guler alb şi ochi verzi
… cerşetor pe la uşi
… se crede că ţi-ar putea fi şi tată, că eşti pufoasă ca el şi mătăsoasă ca mă-ta!
Şi uite, te-am marcat în poza ta de la creşă
… unde dormi alături de fratele şi de sora ta, toţi trei în acelaşi colţ, şi de ceilalţi patru ţopăitori, fraţi între ei, cu care împărţeaţi podul, urcând şi coborând pe scara aia îngustă, cu trepte caraghioase
… şi mâncarea din farfuria bipedei bătrâne, că pasămite nu v-ajungea ce primeaţi la cantină!
Şi gata, sper că ţi-am trezit interesul şi-o să te prezinţi mâine la prima lecţie. Te aştept în cutia lăţită.
Dacă mă găseşti dormind, te poţi instala în aşternutul cartonat de alături. Dar să nu-ţi mai fugăreşti coada, că iar o să cazi de pe masuţă cu culcuş cu tot, şi-o să-mi sară somnul, speriat de cascadoriile tale.
P.S. Ai putea abandona rugăciunile către Sf. Parizer, ca să cauţi, în timpul astfel câştigat, linkuri către alte scrisori. Cică s-ar găsi în tabelul lui Eddie.
Esti rautacios, Griska 😛
Cum poti vorbi astfel despre rudele tale prin alianta atat de dragalase dar scapatate?
Tocmai tu care esti un lord? Incearca sa inveti sa imparti si sa educi tanara domnisoara venita in micul tau palat 😛
ApreciazăApreciat de 2 persoane
By: cartim on decembrie 3, 2017
at 6:48 pm
Miao, Eddie, asta e aşa, de ochii lumii, ca să mă dau şi io mai mare, mai fioros şi mai tare decât sunt. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
By: Griska on decembrie 4, 2017
at 9:50 am
Ce ”profesor” bun esti tu Griska!
Sunt convinsa ca eleva ta ta va asculta fără sa miaune.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
By: MusetteM on decembrie 3, 2017
at 8:09 pm
Sper şi eu, Musette, sper şi eu. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
By: Griska on decembrie 4, 2017
at 9:48 am
[…] Scrisoare către colocatara mea Duminică, 3 Decembrie, 2017 […]
ApreciazăApreciază
By: Darul iubirii | VERONICISME on decembrie 12, 2017
at 10:14 pm
Griska, Crăciun miaunit 🙂 !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
By: delfinasu' on decembrie 24, 2017
at 9:25 am
Eu şi Chiţurina miaulţumim!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
By: Griska on decembrie 24, 2017
at 2:30 pm
cu tot dragul, Griska!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
By: delfinasu' on decembrie 24, 2017
at 2:55 pm
[…] Zgămâie e acum Ziţa/Chiţa/Chiţurina noastră (colocatara lui Grişka). […]
ApreciazăApreciază
By: „Şi din câţi au fost aseară, am rămas numai noi”… trei | VERONICISME on ianuarie 20, 2018
at 5:19 am