Publicat de: Griska | septembrie 17, 2021

Preluare din pagina mea de Facebook

– adică de aici.

Zgămâie, cea mai firavå pisicuță din haită

Iat-o pe Labe-albe, acum fix patru ani, în ziua când ne-am cunoscut.

Pe-atunci nu i se spunea Chiţurina. Nu i se mai spunea nici Zgămâie, fiindcă bipedul, care o ştie de când a făcut ea ochi, se prinsese între timp că e pisică, nu motan, cum crezuse el, judecând după firea ei zvăpăiată şi aventuroasă – a fost prima care, odată plecată în explorarea întregului domeniu, a sărit din pod direct în curte; iar bipedului i-a sărit inima din piept când a văzut micul ghemotoc de blană lansându-se în gol.

Numele zgâtiei fusese aşadar deja feminizat, i se spunea Zgămâiţa – prea lung, a decretat bipeda. Şi a extras ceva litere, reducând ID-ul jivinuţei la mult mai scurtul Ziţa.

După o foarte scurtă vreme, aceeaşi bipedă a constatat că noua ei febleţe miaună de parcă ar chiţăi, aşa că s-a ajuns la Ziţa/Chiţa. Pe urmă, tot bipeda, uitând pesemne că nu-i plac numele lungi, a vrut ceva care să sune, aşaaa, mai a alint, şi ID-ul a căpătat o coadă. Dom’şoara se numeşte, oficial, Ziţa/Chiţa/Chiţurina. (Ca să răspundă/reacţioneze cumva – dacă vrea – trebuie s-o strigi doar Ziţa.) Bipeda îi mai spune şi Chiţuroaica („Ai văzut ce-a făcut Chiţuroaica?” „Ia uite unde s-a cocoţat/vârât Chiţuroaica!” „Unde s-a ascuns Chiţuroaica?”), şi Chiţurilă („Hai, Chiţurilă, mănâncă, e papa bun!” „S-a trezit Chiţurilă!” „Stai, Chiţurilă, unde fugi?” – zgâtia nu se lasă luată în braţe, vine ea, când vrea ea.) „Chiţurilă” se înlocuieşte uneori cu „Ziţuca” – în toate exemplele citate.

Pe mine nu mă interesează numele, mă pregăteam s-o iau oricum de nevastă – sunt bătrâior, dar în putere! Însă bipezii s-au pus de-a curmezişul iubirii noastre, adică nu-ş ce i-au făcut ei de i-au scos pentru totdeauna dragostea din cap! Iar bipeda devenită de curând melomană a început să-i spună şi Casta Diva!

Eu unul m-am hotărât să-i zic Labe-albe – că asta o deosebeşte de mine cel mai abitir!

Dar să revin la poză şi la ziua aia când a intrat ea în viaţa mea – adică în cele trei camere de la ţară decretate, la fiecare vizită, teritoriul meu inviolabil. Ea a intrat prima, ne-am hârjonit un pic, amândoi intrigaţi de noul personaj, apoi ea a cutezat să rămână, instalată după cum se vede. Pe urmă au pătruns încă doi, o altă pisicuţă şi un motănel. Cu ei m-am hârjonit mai puţin, şi au preferat amândoi să se întoarcă în curte. Al doilea motănel lăsat de bipezi să intre n-a avut chef de hârjoană, la vederea mea s-a retras într-un colţ, cu coada zbârlită. Eu m-am mulţumit să-l privesc nedumerit, însă bipezi s-au gândit că e de preferat s-o lăsăm mai uşor cu vizitele. Şi Labe-albe s-a plictisit şi a plecat.

A doua zi, vizitele au fost din nou permise. Labe-albe s-a înfiinţat prima, cu tupeu, a venit întins la mine, m-a mirosit în bot şi… a rămas, s-a aciuiat lângă laptopul bipedei, acolo unde-mi place mie să stau!

N-am alungat-o, dar cred că m-am uitat cam urât la ceilalţi, care au intrat doar pentru câteva clipe, fără să se apropie de mine.

Labe-albe a rămas şi peste noapte, a dormit cu bipezii în pat, ceea ce nu m-a deranjat, eu acolo preferam să dorm pe şifonier.

Dimineaţa, zgâtia m-a stârnit la joacă şi am acceptat provocarea. Dar m-a cam enervat, fiindcă tot vâra sub un pat – unde eu n-aveam loc să intru.

Atunci am hotărât, şi eu, şi bipezii, că ea este aleasa! Înainte de a o face orăşeancă, am mai stat cu toţii o lună la ţară, timp în care pe domeniul meu s-au mai strecurat când şi când şi alţii, primiţi de mine cu stupituri şi mârâituri şi scoşi repede de bipezi din zona periculoasă. (Când eram mai tânăr, tot acolo, la ţară, s-au furişat în camerele mele doi motani. Pentru câteva clipe, ne-am încăierat de le-au mers lor fulgii – la propriu! –, apoi s-au refugiat amândoi sub un pat de unde bipezii i-au extras cu greu, după ce mai întâi m-au luat pe mine din încăperea aia.)


Responses

  1. A republicat asta pe VERONICISME.

    Apreciat de 1 persoană

  2. A republicat asta pe ropot de secunde….

    Apreciat de 1 persoană

  3. Griska draga, recunosc sincer ca din tote numele povestite aici, cel mai mult imi place Chiţurina. Sper sa nu ma intrebi de ce. Asa… pur si simplu.
    Povestesti cu dictie, imi place! 🙂

    Sa va jucati frumos si sa-i saluti pe bipezii tai. Un pupic pe botic! 😀

    Apreciat de 2 persoane

    • Şi bipedei mele tot Chiţurina îi place cel mai mult! 🙂

      Îi salut pe bipezi. 🙂
      De jucat nu prea ne mai jucăm, că eu am mai îmbătrânit. Dar tot pot s-o fugăresc când mă enervează! 😆

      Apreciat de 1 persoană

  4. A republicat asta pe Ziţa/Chiţa/Chiţurina.

    Apreciat de 1 persoană


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Categorii

%d blogeri au apreciat: