Publicat de: Griska | noiembrie 26, 2017

Scrisoare către…

… oricine intră în jocul cuvintelor numărul 155 (şi nu numai)

 

Dragii mei, 

adică doamnelor, domnişoarelor şi domnilor cu sau fără blană, coadă şi mustăţi,

Nu-i aşa că eu şi Ziţa-Chiţa arătăm totuşi bine împreună?

 

P.S. Să ştiţi că bipezii noştri sunt ireverenţioşi: zic că a tunat şi ne-a adunat, că niciunul dintre noi nu miaună, Ziţa chiţăie şi eu latru!

Reclame
Publicat de: Griska | noiembrie 10, 2017

Ziţa e o proastă!!!

La vârsta ei, io făceam cu totul altceva!

Publicat de: Griska | octombrie 23, 2017

Nu mai sunt singur…

Adică nu mai sunt singura lor pisică!  Bipezii mi-au adus pe cap o belea!

“Pe cap” e un fel de a spune, un mod de exprimare jalnic de necorespunzător! De fapt o interesează coada mea! O crede jucăria ei!

Mai crede şi că eu dau lapte!

Şi-şi face de cap în cutia mea

… pe biblioteca mea

… pe traducerile mele!

Publicat de: Griska | octombrie 11, 2017

Aniversare

Stau cuminţel, după cum vedeţi…

… şi aştept felicitările. 🙂

 

Publicat de: Griska | octombrie 8, 2017

Pisici în căutare de cazare pe viaţă la bipezi iubitori

Într-o zi de toamnă luminos de vie, toată numai soare prelins prin dulce susur de vânt şi lin tremur de frunze, vă invit la o plimbare pe meandrele propriului suflet, spre a căuta ajutor pentru făpturi ce-şi miaună visul de a găsi un loc* pe care să şi-l facă icoană, numindu-l „acasă”.

Această prezentare necesită JavaScript.

Motănelul Punctuleţ (4 luni):

Motănelul Zorro (4 luni):

Motănelul Buric (4 luni):

Mămoasa pisicuţă Naomi (4 luni):

Motanul Pufăciosu (1 an):

Pisica Scorpiuţa (1 an):

Cu aceasta, secretara mea a bifat în calendar încă o participare la jocul cuvintelor. Fiindcă aşa i-am dat povaţă – şi ea din vorba mea nu iese!


* un loc din MănăstireaCaşin, Caşin, Oneşti, Bacău, Braşov, Adjud, Mărăşeşti, Focşani, RâmnicuSărat, Buzău, Urziceni, Bucureşti sau pe traseul dintre Oneşti şi aceste localităţi.

Găsiţi lămuriri suplimentare aici.

Publicat de: Griska | mai 20, 2017

Încurajare…

… pentru Mili, un năzdrăvan negru şi pufos, care dă semne c-o să-mi calce pe urme

Eu îmi petrec de aproape 11 ani timpul printre cărţi – dar ziua, nu noaptea. 🙂

 

Publicat de: Griska | aprilie 19, 2017

Cum am petrecut de Paşti – în deplasare

– pentru miercurea fără cuvinte

vecinii

bipezii (coşmelia e a bipezilor mei, scânciobul e al vecinilor lor)

 

norii şi muntele

 

copacii şi casele

 

copacii şi lemnele

Publicat de: Griska | martie 20, 2017

Ursu

El e Ursu – cuţulache despre care i-a vorbit Vero (purtându-şi masca de Matildă) Vienelei.

Pozele sunt din aprilie 2006, când numitul Ursu, în prezent o namilă de câine grăsun şi obraznic, era micuţ – şi tot obraznic 😛 – iar eu cred că încă nici nu mă născusem.

Publicat de: Griska | februarie 17, 2017

Mărturisire

Aflată întotdeauna la purtător, în minunata sa cutie craniană 7, mintea mea zice că, la urma urmelor, n-am de ce să nu recunosc aici că m-am strofocat, nu făcând vreo inovaţie, ci mieunând timp îndelungat, disperat ca un os rămas fără calciu, până ce am aterizat, în final, într-un loc de unde am acces la mirificul robinet al cornului abundenţei de delicatese oferite de oameni.

Am acces şi la jocurile lor cuvântătoare. Mărturisirea mea participă la ediţia 120.

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: