Partajează asta:

Baghi a plecat spre veşnicele plaiuri ale vânătorii. Sunt sigur că aşa se cheamă raiul în care mergem noi, pisicile…

Acolo vom vâna cândva împreună, pentru totdeauna frumoşi şi tineri…

Reclame

Partajează asta:

– pentru miercurea fără cuvinte

Partajează asta:

Pufoşoaica (aşa i se zice acum Chiţurinei, fiindcă e pufoasă ca unchi-su, nu mătăsoasă ca mine) atrage dactilografa către blogul ei, după cum se vede mai jos. De-aia-s supărat şi stau cu spatele la ea!

Ziţa/Chiţa/Chiţurina

Gata, am învăţat şmecheria!

Şi iată-mă-s în bibliotecă!

Vezi articol original

Partajează asta:

Ia te uită, iar a scris Chiţurina!

Zgâtie ce eşti, vrei să pui monopol pe dactilografă? Pentru asta, eticheta e „aşa nu”!

„Aşa da” se pune la mine, că-s băiat bun şi te rebloghez – dar numai după ce le-arăt tuturor cum stau eu de pază când dormi tu:

 

Ziţa/Chiţa/Chiţurina

Cică aşa nu, c-o să cad din pat (am mai căzut, la ţară, când eram mai mică):

Aşa da:

Dar habar n-am când m-a mutat Vero dintr-o poziţie în alta. Că dormeam dusă. Mai bine decât dorm între ea şi laptop, că tot dă din mâini (şi cică io-s neastâmpărată, ea nu!). Şi mai pretinde şi că nu s-a-ntins după telefon ca să nu mă deranjeze, m-a pozat cu camera laptopului, şi m-am ieşit toată, doar cât de vede:

Vezi articol original

Partajează asta:

Partajează asta:

Tipul alb-negru din clip e Zorro, frate de lapte cu Chiţurina, sora mea adoptivă.
Oare asta înseamnă că mi-e rudă?

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Partajează asta:

Chiţurino,

Să-mi fie cu iertare că nu-ţi zic [încă] draga mea, comoara mea – şi alte chestii de-astea, dar pur şi simplu nu simt acest îndemn, căci, drept să-ţi spun, nu prea-mi creşte inima când văd că te îndeşi şi tu pe măsuţa mea

… că te urci pe biblioteca mea

… şi pe dulapul meu

… la punctul meu de observare

… că dormi pe salata mea

… că iei coada mea drept jucăria ta, că strachina ta e umplută prima, că-mi haleşti bunătăţile lăsate la fezandat, că-mi sari în cap, că nu mă laşi să te prind cu pasiune de ceafă…şi câte şi mai câte.

Vreau să văd totuşi dacă nu putem clădi ceva împreună, adică o relaţie de convieţuire avantajoasă pentru mine, care implică grabnica mea repunere în posesia întregii afecţiuni a bipezilor din dotarea apartamentului nostru, şi, pentru atingerea acestui nobil scop, sunt dispus să-ţi ofer îndrumare şi informaţii preţioase.

Încep cu câte ceva despre filiaţie – că nu trebuie să uiţi a cui fiică eşti, ţărăncuţo!

Cască ochii!

Această prădătoare stranie, zisă Scorpia

… care-ţi aducea astă vară şoareci şi lăcuste, este cu siguranţă mama ta. Iar despre acest unchi al tău, cu guler alb şi ochi verzi

… cerşetor pe la uşi

… se crede că ţi-ar putea fi şi tată, că eşti pufoasă ca el şi mătăsoasă ca mă-ta!

Şi uite, te-am marcat în poza ta de la creşă

????

… unde dormi alături de fratele şi de sora ta, toţi trei în acelaşi colţ, şi de ceilalţi patru ţopăitori, fraţi între ei, cu care împărţeaţi podul, scara aia îngustă, cu trepte caraghioase

… şi mâncarea din farfuria bipedei bătrâne, că pasămite nu v-ajungea ce primeaţi la cantină!

????

Şi gata, sper că ţi-am trezit interesul şi-o să te prezinţi mâine la prima lecţie. Te aştept în cutia lăţită.

Dacă mă găseşti dormind, te poţi instala în aşternutul cartonat de alături. Dar să nu-ţi mai fugăreşti coada, că iar o să cazi de pe masuţă cu culcuş cu tot, şi-o să-mi sară somnul, speriat de cascadoriile tale.

P.S. Ai putea abandona rugăciunile către Sf. Parizer, ca să cauţi, în timpul astfel câştigat, linkuri către alte scrisori. Cică s-ar găsi în tabelul lui Eddie.