Publicat de: Griska | martie 23, 2010
Grişka în lesă – adică în ham
Pozele de mai jos sunt pentru Chiţi – care s-ar putea să iasă la plimbare 🙂
Reiau şi povestioara din comentariul de pe blogul lui Chiţirel:
Eu am ieşit de vreo 2 ori în lesă (adică în ham), la ţară, în curte.
Dar ultima dată m-am speriat de ceva, m-am smucit şi am luat-o la fugă cu lesa târâş… Noroc că era uşa deschisă, iar mie mi-a dat prin cap să intru în casă şi să mă ascund sub pat… 🙂
Ei, şi fiindcă tot vorbim despre blogul lui Chiţi, treceţi neapărat pe la ea şi citiţi despre pisoiul Jinksy, poate îl ajută cineva… E bucureştean, dar poate fi adus şi în Ploieşti; are 8-9 luni, e drăgăstos şi… riscă să ajungă în stradă 😦
Grişka, ce bine-ţi şade! 🙂 Hamurile alea îţi dau un aer sălbatic de fiară abia stăpânită…
Eşti a-d-o-r-a-b-i-l! 🙂
ApreciazăApreciază
By: Missouri Kitty on martie 23, 2010
at 1:31 pm
Missy, Grişka e atât de copleşit de complimentele tale, încât nici măcar nu e în stare să-ţi răspundă…
ApreciazăApreciază
By: Vero on martie 23, 2010
at 1:44 pm
[…] o să apar pentru prima oară în clasamentul ZeList. Am nişte emoţii!… Cum spuneam, dacă sunt în primii 500, îmi […]
ApreciazăApreciază
By: Aţteptare « Nataşa on martie 24, 2010
at 12:43 pm
Foarte frumos iti sta in lesa. Si eu am incercat acest experiment de cateva ori. Nu prea a functionat. Nu suport lesa…eu o data am scapat din ea…nu ma intrebati cum si am fugit sub o cabanuta…abia m-au scos ai mei 🙂
ApreciazăApreciază
By: Pisu on martie 24, 2010
at 9:32 pm
Nici mie nu mi-au mai pus-o de atunci, de când am fugit cu ea cu tot… 🙂
ApreciazăApreciază
By: Griska on martie 24, 2010
at 10:50 pm
Such a good cat walking on the lead. Very curious wants to sniff everything.
ApreciazăApreciază
By: Glennis on martie 25, 2010
at 7:33 am
Yeah, I am really curious! Always! 😀
ApreciazăApreciază
By: Griska on martie 25, 2010
at 9:45 am
Multumesc mult, Griska! Si pentru poze si pentru anuntul cu Jinksy! Si pentru ca esti un prieten foarte bun 🙂
ApreciazăApreciază
By: Chiti on martie 25, 2010
at 11:02 pm
Cu plăcere, Chiţirel. E uşor să fii prieten cu o fiară drăgălaşă ca tine 😉
ApreciazăApreciază
By: Griska on martie 26, 2010
at 3:25 am
[…] de ce Grişka are laptop, că-i doar pe 1579? Nici el n-a ajuns în primii 500, da’ lui deja i-au […]
ApreciazăApreciază
By: Nu-i cinstit! « Nataşa on martie 27, 2010
at 9:35 am
http://memoriileluisakura.blogspot.com/2010/03/premiuaward.html
ApreciazăApreciază
By: Sakura on martie 27, 2010
at 2:05 pm
Miaulţumesc, Sakura, miaulţumesc! O să mi-l pun cât de curând în vitrină!
ApreciazăApreciază
By: Griska on martie 27, 2010
at 2:13 pm
[…] Sakura by Griska Îi mulţumesc bunului meu prieten Sakura pentru premiul pe care ni l-a trimis, mie şi lui Grysh, motanul lui Sushush din Palatul […]
ApreciazăApreciază
By: Mulţumesc, Sakura! « Link-Ping on martie 27, 2010
at 2:30 pm
[…] Grişka […]
ApreciazăApreciază
By: Ajun de Praznic « Ioan Usca on martie 27, 2010
at 2:37 pm
[…] Dacă o să devin celebră, o să i-o datorez motanului. O nouă cunoştinţă de pe facebook m-a întrebat astăzi: “Tu eşti mama lui Grişka?” […]
ApreciazăApreciază
By: Celebritate « Link-Ping on martie 29, 2010
at 11:37 pm
[…] Pescăruşul Filed Under: grădina interioară by Theodora — Lasă un comentariu 27/09/2009 Lui Grishka […]
ApreciazăApreciază
By: Pescăruşul « Bucuria Darului on aprilie 3, 2010
at 3:19 pm
Ce silueta de invidiat aveai pe atunci, motane! :)) Poate ca a sosit momentul sa repeti experienta. La tara e mult mai frumos decat la oras, iar acum, vara, poti gasi tot felul de animalute prin iarba. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
By: Vienela on iulie 2, 2015
at 11:12 am
Miao, din păcate acum ajung la ţară mult mai rar, în ultimii ani nu m-au mai dus decât de Paşti şi de Crăciun. 😦
ApreciazăApreciază
By: Griska on iulie 2, 2015
at 12:05 pm
Grișka, lasă-mă, nene, în durerea mea! Păi Milișoru vrea să ne facă iobagi, dar nu de glie, ci de apartament!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
By: Renata Carageani on ianuarie 6, 2018
at 3:44 pm
A, asta era!
Eu am fost cu bipezii mei la hotel. Hotelul nu accepta animale de companie, dar angajaţii hotelului acceptau ciubucuri. Camerista de la etaj îmi zicea „prinţişorul” şi nu intra în cameră în lipsa bipezilor mei, ca să nu mă scape afară. Nu mă luau cu ei când plecau, aşa că n-a fost nevoie de ham.
Cu ham m-am plimbat doar prin curtea de la ţară – până când am zbughit-o cu ham cu tot, cum am spus în articol.
Acum Vero ar vrea să-i pună ham Chiţurinei, dar bipedul zice că pentru ea trebuie un ham mai „delicat”, nu ca ăla, al meu.
ApreciazăApreciază
By: Griska on ianuarie 6, 2018
at 4:22 pm