Jurnal de nescriitor 5: Dumnezeu e o pisică

Nu mă ţin de reblogări, dar, miao, de data asta nu m-am putut abţine! 🙂

Dragoste la prima cafteală

Via.

Azi, făceam cafeaua şi asistam la concursul de mârâit argotic dintre al meu şi ăla de la geam (v-am povestit că de o săptămână pervazul meu are un musafir cu mustăţi, coadă şi gheare) când am avut o revelaţie mistică. Mi-am dat seama că trebuie să plătesc întreţinerea. Şi, ca second thought, m-am prins că toate enigmele tuturor religiilor şi tot nepătrunsul capriciilor divine s-ar explica dacă Dumnezeu ar fi o imensă entitate felină.

Ca dovadă, să luăm numai cele zece porunci.

1. 1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

Orice fiinţă normală se bucură când întâlneşte o fiinţă de aceeaşi specie. Ca dovadă, turmele de oi, roiurile de albine şi găştile de motociclişti. Când doi oameni plimbă câinii personali din dotare pe drum, câinii respectivi încep să dea din coadă fericiţi că se văd. Numai Dumnezeu, românii şi pisicile îşi…

Vezi articolul original 537 de cuvinte mai mult