Postat de: Griska | Iunie 2, 2013

Războiul continuă (fără îngrădiri sociale!)

În dimineaţa asta, la orele 9:00, când a catadicsit să se trezească şi să vină în căutarea mea în sufragerie, Vero n-a dat cu ochii de mine (dormeam, cuminţel cum sunt de obicei, în spatele cărţilor de la ultimul etaj al bibliotecii), ci de cu totul altceva. Iată o fotografie făcută la locul faptei, înainte de a atinge victima:

Să vă explic:
Fundalul e mocheta din sufragerie.
În stânga se află, teafără şi nevătămată, mingiuca ţepoasă, noua şi buna mea prietenă, pe care o iau în bot, o duc lângă fotoliu, îi ard o labă ca să intre dedesubt – apoi fug s-o pândesc în partea cealaltă. Numai că afurisita nu vrea niciodată să iasă, aşteaptă s-o scoată Vero.
În dreapta se observă – din două bucăţi – numitul Albăstrilă, un şoarece cu blana albastră, pe care nu l-am mai băgat niciodată în seamă. Azi-noapte, când s-a dus Vero la culcare, stătea, teafăr şi nevătămat, adică dintr-o bucată, pe bibliotecă, alături de scrumiera – de aceeaşi culoare cu el – în care-şi fac siesta biluţele mele de poleială. Dar, după cum se  vede, în timp ce ea (Vero, nu scrumiera!) dormea ca valiza-n gară, cum îi stă în obicei, iar Gheo era plecat departe, tocmai la bipezii ăi bătrâni, eu am purtat lupte grele. Sperând că aveţi nervii tari, vă ofer şi două poze în care puteţi contempla victima, sub două unghiuri diferite.

Din fericire (pentru mine) trăim într-o lume în care îngrădirile sociale nu-i feresc pe pe şoareci de gheruţele şi colţişorii noştri pisiceşti. Prin urmare, nu mă fac vinovat de şoarecucidere.  De altfel, la vreme de război, îngrădirile sociale nu stau nici măcar în calea bipezilor. Când e pace, ucigaşii sunt criminali condamnaţi şi detestaţi. Când e război, sunt eroi decoraţi şi aclamaţi😛

Apropo de bipezi – mergeţi la psi, ca să aflaţi ce-au scris despre îngrădirile sociale ea şi toţi cei instalaţi în cutiuţele din tabelul ei, cam aşa cum m-am instalat eu, ieri, pe răftuleţul pentru „diverse” din bucătărie:


Responses

  1. Grişka, mai ai şoricei? Ca să ştiu cât mai ţine războiul! :))

    Apreciază

    • Miao, mai am doi, un chiţăitor şi-un zornăitor. Nu-s din ăştia blănoşi, s-ar putea să aibă viaţă mai lungă🙂

      Apreciază

  2. […] Au scris  psi,  carmen pricop, Vero, Griska […]

    Apreciază

  3. observ eu (cu plăcere) că de când au dat iama şoarecii în decorul tău, eşti plin de inspiraţie şi… chef de scris!
    maya mă întreabă dacă să mai trimitem un lot de şoareci! aşa măcel n-a văzut în viaţa ei!😆

    Apreciază

    • Vero zice că e păcat de sărmanii şoricei, îi fac praf prea repede🙂
      De altfel, ea avea o bănuială că aşa o se-ntâmple – când eram puiuţ am făcut 3 sau 4 bucăţi dintr-un şoarece asemănător😀

      Apreciază

      • crezi că maya nu face la fel?😀 şi totuşi are o colecţie… generoasă.

        Apreciază

  4. Griska, aveai antecedente, inca din copilarie la ofensiva impotriva soarecilor albastri.🙂 Era din motive de ura personala, ori din prea multa joaca?

    Apreciază

    • Miao, îmi pare rău că răspund atât de târziu, abia acum am descoperit comentariul la spam-uri😦
      Cred c-a fost joaca, bat-o vina…😀

      Apreciază

      • hmmm…nu e nimic. Macar ai prins ceva vrabiute? Ca soricei am vazut ca ati vanat.

        Apreciază

        • Miao, nu…😦 Şoricei am prins în casă, la bipezii bătrâni, dar afară, la vrăbiuţe, nu sunt lăsat…😦 Nu-s obişnuit şi bipezii se tem că mă pierd. (M-au scăpat o dată în pod, unde m-am căţărat până la jumătatea unui stâlp de susţinere a acoperişului şi am rămas acolo, înlemnit de frică.)

          Apreciază

          • Dar tu stii ca pisicile nu pleaca departe de casa. Pai ditamai motanul zburator sa fie infricosat de o catarare la mica altitudine? Se poate?

            Apreciază

            • Aşa e, dar eu sunt şi zgâriecios şi muşcăcios, mai ales când sunt speriat. S-ar putea să mă vâr pe cine ştie unde şi să nu mai pot fi scos. Plus că bipezii bătrâni au vecini care nu iubesc pisicile. Deşi le sunt rude foarte apropiate, le-au omorât câţiva motani.

              Cred că nu m-am speriat de căţărare, ci de locul necunoscut.

              Apreciază

              • Vai…ma ingrozesti cu ce-mi spui.

                Apreciază

              • Şi eu m-am îngrozit. Pe ultimul l-au luat în casă – fiindcă şoareci au din belşug. Dar şi el era zgâriecios, a zgâriat-o pe prietena unuia dintre băieţi, care a vrut să-l ia în braţe. Şi pentru asta a fost ucis pe loc, cu o lovitură de lemn în cap – şi aruncat pe şosea, ca să se creadă că l-a lovit o maşină. Dar cumnata băiatului i-a spus bipedei noastre bătrâne ce s-a întâmplat. Şi sărmana bătrânică ne-a povestit nouă, plângând. Îi era tare drag motanul, care n-avea nici măcar doi ani.

                Apreciază

              • Vai…cumplit. Astfel de oameni ar merita sa li se taie mainile. Pe cuvant. Eu nu pot concepe sa se poarte cineva cu animalele asa.

                Apreciază

              • Miao, da, sunt de acord cu tine.

                Apreciază

  5. E si asta un fel de ingradire sociala: sa dai unui motan soricei numarati. Doar cate unul pe zi.🙂

    Apreciază

    • Câte unul pe zi servesc eu – dar îi am pe toţi la dispoziţie😀

      Apreciază

  6. Vai ce bine ca macar Grisca are preocupari seriioase, ca noi… batem campii!🙂🙂🙂

    Apreciază

    • Noi, pisicile, nu suntem niciodată cu capul în nori!😀

      Apreciază

  7. […] aceeasi tema, a ingradirilor sociale au scris in Clubul Psi: Abisuri: Dana Lalici Griska Scorpio Carmen Vero Cita […]

    Apreciază

  8. Ingradirile sociale declanseaza uneori batlii pe iata si pe moarte. Supravietuieste cine e mai mare si nu e albastru.🙂

    Apreciază

  9. ha, ha, ha; ca sa vezi la ce poate duce lipsa limitelor😉

    Apreciază

  10. Hahaha, esti mai „rau” ca mine, soriceii mei sunt inca intregi😀

    Apreciază

  11. Griska…daca vrei iti mai dau eu trei soricei…

    Apreciază

    • Îi iei de la gura motanilor tăi?😀 Lor nu le plac?

      Apreciază

      • Jami nu le are cu soriceii, iar Bubutz e darnic🙂 .

        Apreciază

        • O bilă albă pentru Bubutz!🙂
          Dar să-l lăsăm totuşi să se bucure de şoriceii lui – e micuţ, are mult mai multă nevoie de jucării decât mine🙂

          Apreciază

  12. ce ti-e si cu soarecii astia…😆

    Apreciază

    • Trebuie stârpiţi – în codul meu genetic aşa scrie!🙂

      Apreciază

  13. Se pare că neamul pisicesc nu prea are… îngrădiri sociale

    Apreciază

    • Miao, sigur că nu – îngrădirile sociale sunt invenţia voastră, a bipezilor, şi sper c-o să le păstraţi mereu numai pentru voi😀

      Apreciază

  14. […] Războiul continuă (fără îngrădiri sociale!) […]

    Apreciază

  15. Griska , si Thomas are un soricel albastru doar ca i l-a confiscat Junior😛
    Thomas se joaca cu matura, cu geanta mea foto, su cu tot ce misca…In mod deosebit ii plac bomboanele ambalate din bomboniera si sa sara la picioarele bipedelor din casa ….

    Si el isi gaseste locuri ciudate de dormit….
    Preciziz ca dupa ce a spart 5 vazesi a demontat o hota , pe care bipedul a aruncat-o si bipedele se bucura ca nu o mai au*kle lua din lumina de la bucatarie) Thomas s-a mai potolit sau a deprins slalomul printre chestiile care se sparg…………
    Au inceput sa ii placa cartile doar ca e certat cand ajunge la ele pentru ca daca bipedului nu i-a pasat de vaze si le-a rascumparat , cartiile sunt un lucru sfant pentru el😛 iar Thomas are tendinta de a-si baga gherutele in ele …..

    Apreciază

    • Apropos, Ver este un adevarat CSI :)) putem pune vorba buna catre cei de la cele trei seriale s-o in echipa😛 A imortalizat locul „crimei” cu mult profesionalism😛 =))

      Apreciază

      • Miaulţumesc, îi transmit; o să se bucure că joaca ei e apreciată🙂

        Apreciază

    • au mai multa lumina***(sunt cu Jr in poala si nu am spatiu de manevra la tastatura)….

      Apreciază

    • Şi eu mă joc cu tot ce mişcă şi sar la gleznele lui Vero – i-am găurit o grămadă de şosete🙂
      Da’ n-am spart decât o singură vază; şi-un geam de la vitrina unui dulap din bucătărie – m-am sprijinit cu lăbuţele în el când am coborât de sus, şi n-a rezistat. Iar în materie de cărţi, am ros doar cotorul Dex-ului, când eram mititel🙂

      Apreciază

      • In timp ce tu iti duci razboaiele cu Vero, Thomas si-a petrecut o noapte in ploaie.Nu i-a iesit o cascadorie si a cazut de pe balcon…Initial am crezut ca l-am pierdut dar nasul lui Junior este foarte fin si l-am gasit speriat si obosit…Acum parca e mai cuminte🙂

        Oricum au fost cateva plansete pentru el….

        Apreciază

        • Sărmanul… Bine că l-aţi găsit!
          Dar mai toate pisicile păţesc aşa, am mai auzit şi de altele. Ai mei din cauza asta au pus plase solide şi bine fixate la geamuri, inclusiv la cele de la balcon. Dacă vreţi să fiţi siguri că nu mai cade Thomas, vă sfătuiesc să faceţi la fel.
          Eu unul am dat de vreo două ori cu capul în geam când au trecut prin dreptul lui nişte zburătoare… Dacă n-ar fi fost geamul, cred că aş fi „zburat” şi eu peste balcon…

          Apreciază

  16. Daca casti gura mare se vede coada de la morcov? Pardon soarec😉

    Apreciază

    • Miao, eu nu îhghit decât şoareci adevăraţi!😉

      Apreciază

  17. […] vânez şoareci de […]

    Apreciază


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: