Duzina de cuvinte: Un vis… frumos

Miao, şoriceii n-au ce căuta în mormânt! Niciunul nu trebuie să se preschimbe în putregai! Ca să te gândeşti la ceva atât de sumbru trebuie să fii o pisică obsedată de vreun coşmar oribil, în care-ţi vezi mâncarea – fragedă şi bună, nu vreo chestie care s-a descompus, răspândind arome greţoase – înfăşurată în giulgiu şi transformată în obiectul unui ritual funerar, începând cu tradiţionalul priveghi şi încheindu-se cu un fastuos car mortuar şi cu un prohod cântat pe nas. Mărturisesc c-am avut şi eu un astfel de vis, numai că n-a fost coşmar, nu, nicidecum! Finalul m-a umplut de fericire, căci cortegiul s-a oprit în faţa frigiderului – pe care scria, cu litere roşii, ca sângele chiţăitorilor:

CIMITIRUL ŞORICEILOR
SECERAŢI DE MOARTE
PENTRU A-L ŢINE PE GRIŞKA ÎN VIAŢĂ

Şi bipezii mei au îndepărtat giulgiul – era din plastic – şi-au scos din el o frumuseţe de şoarec, nici descărnat, nici cadaveric, ci extrem de apetisant, şi m-au anunţat c-au cumpărat o droaie, de la un magazin specializat, şi că-i vor congela, iar pe mine mă vor învăţa cum să-i dezgheţ în cuptorul cu microunde, ca să mă ospătez oricând, după pofta inimii.

Şi cu asta m-am trezit… Şi mi-a părut rău că fusese doar un vis, dar m-am consolat cu gândul că şoriceii nu trebuie cumpăraţi, ci vânaţi – ca aceia doi pe care am reuşit să pun laba când am ajuns pe la ţară şi cu care m-am jucat de minune până când au răposat!

Marcat de amintirea acelor evenimente fericite, am început imediat cotrobăiala prin apartament, în căutarea unui nou ospăţ umblător, deşi ştiu că bipezii nici nu vor s-audă – ce-o fi în capul lor?! – de convieţuirea cu un clan de şoareci. Convieţuire până când îşi dau chiţăitorii duhul, după distracţia mâţească rituală, căreia i s-a dus buhul! 😈

Căutările mele au fost totuşi parţial răsplătite; am găsit o creatură – din nefericire nu numai neînsufleţită, ci şi alcătuită din ceva care nu semăna nicidecum a carne – pe care, deşi n-am putut nici s-o vânez, nici s-o mănânc, am rupt-o cu mare încântare în două. Dintr-o singură muşcătură!

Şi cu aceasta vă invit la pisica bipedă – dar pervazieră – psi, în al cărei tabel se adună azi toţi cei care-au pus umărul la înălţarea unui cimitir vesel, incluzând în câte un mormânt măsluit (fără nimic sumbru, din categoriile „mortuar” şi „cadaveric”) unsprezece cuvinte cu iz funerar şi una bucată fericire (la pachet, gâdilându-se şi giugiulindu-se într-un acelaşi giulgiu cu brizbrizuri mai mult sau mai puţin hazoase). Prin urmare, după un prohod în trei episoade:

în mai sus pomenitul tabel îşi vor dormi somnul bloguit mai multe linkuri fără de moarte – cel puţin atâta vreme când blogul nu va fi descompus de nicio acţiune răuvoitoare.

mărţişorul meu pentru pisicile din blogosferă

Daţi cu mouse-ul peste ele fără teamă, căci un clic de şoarece calp n-a descărnat niciodată vreun ecran, nu i-a transformat niciodată literele în putregai! 😛 😀