Postat de: Griska | Ianuarie 15, 2010

Pentru şi despre prieteni

Dragii mei,

M-am trezit din somn pentru cîteva  minute, ca să vă anunţ că toate premiile minunate pe care mi le-aţi dăruit au un loc aparte în inima mea de motan. Numai că acolo nu se pot vedea, aşa că le-am aşezat şi într-o vitrină – aici 🙂

Şi, la rândul meu, am un mic cadou pentru voi toţi – pentru toţi cei din blogroll şi pentru toţi cei care au trecut vreodată pe aici şi mi-au spus o vorbă bună.

Apreciez prietenia, ştiu cât de rău e să fii singur. Înainte de a fi luat de bipezii mei, am miorlăit aproape o săptămână – mic, flămând şi singur –  pe sub maşinile din parcare şi am ajuns apoi, nu se ştie cum (nici măcar eu nu mai ţin minte), într-o mică magazie cu scânduri, improvizată în spaţiul de vreun sfert de metru dintre două blocuri. Nici un biped nu încăpea înăuntru. Şi era încuiată cu un lacăt.

Până să dea de proprietar, bipezii mei au spart lacătul… Au cumpărat unul nou în loc, şi nenea ăla cu magazia nu s-a supărat pe ei. Dar îl bătea gândul să scape de mine otrăvindu-mă, fiindcă nu mă puteau prinde şi fiindcă eu nu îndrăzneam să ies – am rămas tot acolo deşi au lăsat uşa deschisă vreo trei ore – mă temeam de lumea mare şi rea de afară şi de mîinile întinse ale bipezilor… Vero i-a promis proprietarului că mă scoate cumva afară, mi-a adus apă şi mîncare şi a reuşit să mă prindă abia a doua zi; a profitat de neatenţia mea şi m-a înşfăcat de ceafă în timp ce înfulecam pe nemestecate bucăţelele de salam puse în interior, lângă uşă…

Numai că i-a fost frică să n-o zgârii şi s-a grăbit să mă paseze bipedului (tati al meu de acum), care era lângă ea. Dar eu nu eram pus pe rele, m-am cuibărit la pieptul lui şi m-am lăsat dus în apartamentul în care locuiesc de atunci…

Acum uraţi-mi somn uşor🙂 şi nu uitaţi că luni veţi putea citi un nou episod din poveste!


Responses

  1. Suntem niste norocosi Griska…avem prieteni si familie care sa ne iubeasca!😀

    Apreciază

  2. Draggă Grișka, faptul că tu ai avut noroc, e clar! Că Serafina noastră a avut noroc să ajungă la noi, e evident! DAR….nu cumva NOI, umanii, suntem adevărații norocoși pentru că ne lăsați să vă mângâiem blănițele și toarceți atât de frumos și liniștitor? Eu cred ca da! PRIETENIE!!!

    Apreciază

  3. Nataşa a zis că ea nu-i în blogroll şi de aia nici nu-şi mai face blog…

    Apreciază

  4. @ Pisu, Mirela: Aveţi dreptate, suntem norocoşi, noi, patrupezii care avem casa noastră, cu bipezi iubitori, iar ei sunt cel puţin tot atât de norocoşi, fiindcă lăsăm să ne iubească🙂
    @ Vania: Spune-i te rog Nataşei că de azi înainte e în blogroll (în categoria „Mi-aş dori să-şi facă blog”)😆 Aşa că acum e rândul ei, următoarea mutare îi aparţine😈

    Apreciază

  5. avem prieteni grozavi si cu 2 i cu 4 picioare🙂
    multumesc pentru cadou-am sa il iau sa il pun la loc de cinste pe blog

    Apreciază

  6. e super si foarte original🙂
    cu siguranta voi urmari toate episoadele :*

    Apreciază

  7. da
    povestea asta cu mami care pasează lui tati
    motanul care zgârie s-a repetat şi în cazul meu
    numai că i se întâmplă uneori şi lui Tati să paseze
    lui Mami nenumăratele mâţe de salvat
    care-şi fac veacul pe garajele vecinilor
    n-are a face
    din cauză că există mami şi tati care salvează mâţe şi căţei, eu iubesc bipezii şi nu mi-am pierdut încrederea în oameni
    şi premiul tău e minunat
    şi eşti cel mai grozav grişka dintre toţi grişkii lumii
    şi-ţi mulţumesc de aia şi mă duc să pun premiul
    în vitrina cu mâţe

    Apreciază

  8. @ Sakura, Lucky: Mă bucur că vă place premiul.
    @ Dana: Îmi pare bine că ţi-a plăcut povestea, sper să-ţi placă şi în continuare🙂

    Apreciază

  9. http://anausca.wordpress.com/2010/01/17/natasa-de-revelion/

    Apreciază

    • Sunt impresionat – modific link-ul din blogroll, ca să conducă la poza asta🙂

      Apreciază

  10. Buna, uitasem: am postat si minunatia aceasta de cadou pisicesc, cu cei doi pisoiasi smart si sweets! Zi pisiceasca buna, cusomnic si papita buna, miauuu!

    Apreciază

  11. […] Mare vedetă e ajuns BLOGUL meu, cu Enya și Serafina prezente pe-aici!  Am primit încă un dar, de la Grișka cel arătos: […]

    Apreciază

  12. Grişka, acum am ajuns şi eu aici, lipa-lipa! Ai spus o poveste tristă cu final fericit care mi-a mers la inimă, ba chiar am pus-o şi pe Rozi să citească, să afle că viaţa nu e la fel de uşoară pentru toate pisicuţele…
    Mulţumim pentru premiul frumos, îl punem în album.🙂
    Missy

    Apreciază

  13. […] mei axi, belle, cei 7 pitici, foxy lady, cinema victoria, cristi c, grişka, jazz, leo,  lucky,  missouri, motăniţ, motanul arc, alex, ora 25, pisica vagaboandă,  pisu, […]

    Apreciază

  14. Se vede treaba ca multi dintre noi ne-am gasit familia pe strada. Ce noroc si pe noi, si pe bipezi!

    Apreciază

  15. […] Caius, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, [D][S][N], Veronicisme, Idei înghesuite, Vrăji’s, Grişka, Blogu’ lu’ Măce, Supravieţuitor, Cel Mare, Gabitzu, Noapte bună copii, Elisa, Andi […]

    Apreciază

  16. Frumoasa poveste are Griska, draga Vero! Multumesc pentru link.
    Cam asa e si povestea micului meu motanel. Poate o voi scrie si eu intr-o zi. Ar trebui🙂
    Numai bine!

    Apreciază

    • Miaulţumesc pentru vizită! Şi aştept povestea motănelului tău!🙂
      O zi frumoasă!

      Apreciază

  17. […] Continuarea AICI. […]

    Apreciat de 1 persoană


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: